Noi suntem creativii sau informaţia din noi este creativӑ?

Ȋn ultimele postӑri am vorbit despre creativitate. Am arӑtat cum ea este legatӑ de informaţia rezidentӑ ȋn memorie şi cum recombinӑri ale acesteia duc la idei noi, procesul avȃnd se pare legӑturӑ cu fragmente de viruşi antici care au contribuit şi la evoluţia speciilor, inclusiv la evoluţia şi dezvoltarea creierului uman. Ȋn acest post o sӑ merg mai departe şi o sӑ arӑt cӑ creativitatea nu este ceva exclusiv uman ci apare ȋn orice formӑ de procesare a informaţiei. Chiar şi ȋn cele fӑrӑ viaţӑ.

Softul care inventeazӑ. StephenWolfram este un om de ştiinţӑ englez, care şi-a luat doctoratul ȋn fizica particulelor şi a dezvoltat ȋn anii ’80 un program de calculator care avea rolul de a simula diverse formule matematice. Acest program a fost denumit cellular automaton pentru ca opera automat asupra unor casute care pot fi numite si celule. Un cellular automaton are instrucţiunea de a schimba culoarea fiecӑrei cӑsuţe dintr-o grilӑ de cӑsuţe ȋn funcţie de culoarea cӑsuţei ȋnvecinate şi conform cu regula de programare. Cel mai frecvent rezultat este unul foarte simplu, de exemplu schimbarea culorii albe a cӑsuţei vecine ȋntr-una neagrӑ. Ȋn acest gen de transformare, culoarea care se atribuie unei cӑsuţe depinde doar de culoarea initial a acesteia şi de culoarea cӑsuţelor din stȃnga şi din dreapta ei (vezi figura). Astfel sunt posibile 3 combinaţii a 2 culori. Ȋnsӑ partea interesantӑ abia acum urmeazӑ. Wolfram a observat cӑ dacӑ lasӑ programul sӑ meargӑ suficient de mult timp apar tot felul de abateri spontane de la regula de programare datӑ de el. Majoritatea transformӑrilor care apar sunt neinteresante, rezultȃnd cӑsuţe de o singurӑ culoare sau patternuri gen tablӑ de şah. Wolfram a numit aceste reguli de transformare reguli din Clasa 1. Alte reguli de transformare care pot sӑ aparӑ sunt linii diagonale negre sau albe care rӑmȃn stabile, iar aceste reguli au fost numite Clasa 2. Regulile Clasa 3 sunt ceva mai interesante pentru cӑ produc figuri cu sens precum triunghiuri, care apar aleator din loc ȋn loc. Ȋnsӑ cu totul altceva sunt regulile din Clasa 4. Ele au declanşat un adevӑrat moment “A ha!”. Acestea produc patternuri complexe care nu se repetӑ, precum linii ȋn unghiuri diferite, aglomerӑri de triunghiuri şi alte configuraţii foarte complexe (vezi figura). Patternurile rezultate par sӑ aibӑ o anumitӑ ordine dar care nu este niciodatӑ complet previzibilӑ.  Dintre regulile Clasei 4 cea mai celebrӑ este Regula 110.

 

Ideile care se genereazӑ singure. De ce ar fi aceste ciudӑţenii IT interesante? Ţineţi minte cӑ am plecat de la un ȋnceput foarte simplu – o cӑsuţӑ neagrӑ ȋnconjuratӑ de cӑsuţe albe. Regula de programare presupune colorarea cӑsuţei alӑturate aşa cum apare ȋn regula din Clasa 1. Ei bine, de la o regulӑ aşa de simplӑ şi repetitivӑ ne-am aştepta la o urmare la fel de simplӑ şi repetitivӑ. Cu toate astea, apar douӑ rezultate surprinzӑtoare. Unul este cӑ brusc rӑsar elemente imprevizibile, care ignorӑ regula de programare, iar al doilea este cӑ aceste elemente imprevizibile nu sunt haotice, ci prezintӑ designuri cu sens, interesante şi complexe, ca şi cum ar fi fost create de o formӑ de inteligenţӑ. Reţinem ca idee faptul cӑ aceste devieri de la regula de programare apar dupӑ o vreme de rulare a programului, apar spontan şi creazӑ informaţie nouӑ, complexӑ, chiar  fascinantӑ din elemente simple, anterior folosite ȋn alt mod, dupӑ alte reguli de grupare. Şi acum legӑtura cu creierul. Se pare cӑ similar opereazӑ şi creierul cȃnd creazӑ informaţie nouӑ – sau ce numim creativitate. Cele mai deosebite, mai geniale idei au apӑrut dupӑ o perioadӑ de “incubaţie”, dupӑ ce autorul s-a documentat ȋn prealabil, şi-a tot bӑtut capul cu rezolvarea problemei iar dupӑ o vreme soluţia a apӑrut out of the blue, spontan, ȋn timp ce el fӑcea cu totul altceva. Din studiile de neuroştiinţe, aşa cum am arӑtat ȋn postarea trecutӑ, ideile creative rezultӑ din rearanjamente ale conexiunilor dintre neuroni, determinate de expunerea la informaţie nouӑ. Aceste rearanjamente apar nu imediat ci dupӑ o perioadӑ de zile sau chiar sӑptӑmȃni, sunt dependente de somn (mai ales de somnul de tip unde lente – slow wave sleep) iar atunci cȃnd se conştientizeazӑ asta se ȋntȃmplӑ indiferent de activitatea pe care o desfӑşoarӑ omul ȋn acel moment. Parcӑ ar veni din altӑ lume (de aici şi termenul de “geniu” care face trimitere la faptul cӑ omul este posedat sau pus ȋn legӑturӑ cu un duh).

Deci informaţia nouӑ (fie cӑ vorbim de patternuri vizuale sau de ideile unor savanţi sau artişti) se pare cӑ este creatӑ din recombinӑri ale informaţiei vechi, chiar a unora banale; procesul apare spontan dupӑ o perioadӑ de incubaţie; iar legea care ȋl guverneazӑ pare sӑ fie una universalӑ  care se manifestӑ la fel ȋn creier şi ȋn computer. Şi ȋn ambele cazuri nu depinde de noi. Pare cӑ vine dintr-o proprietate universalӑ a informaţiei.