Infectaţi cu creativitate

Ȋn postarea anterioarӑ vorbeam despre rolul viruşilor ȋn evoluţia speciilor şi a omului ȋn particular. Ȋn acest post voi continua tema şi voi incerca sӑ exemplific, alegȃnd una dintre abilitӑţile umane pe care le apreciem cel mai mult – imaginaţia. Deşi o vedem ca pe o abilitate de sine stӑtӑtoare, poate legatӑ de gȃndirea abstractӑ sau de inteligenţӑ, lucrurile nu stau aşa. Ea se pare cӑ nu este decȃt expresia unor mecanisme ale memoriei. Iar aceste mecanisme au o origine surprinzӑtoare.

Memoria este sediul creativitӑţii. Ȋncӑ de la ȋnceputul anilor 2000 cercetӑtorii de la facultatea de medicinӑ a Universitӑţii din Florida afirmau cӑ inovarea şi gȃndirea creativӑ ar fi caracteristica oamenilor care sunt capabili sӑ stocheze multe cunoştinţe specializate ȋn lobii temporali şi parietali ai creierului şi sӑ opereze asupra lor prin lobii frontali, producȃnd ce se numeşte gȃndire divergentӑ. S-a mers şi mai departe, arӑtȃndu-se felul ȋn care informaţia este stocatӑ de diversele zone din creier ȋn funcţie de vechimea ei. Astfel, lobul temporal şi parietal sunt rӑspunzӑtoare de stocarea ei pȃnӑ la 30 de zile de la achiziţie iar lobul parietal devine sediul memoriilor la 60 de zile dupӑ achiziţie. Studii recente ale  Universitӑţilor din Graz şi College London folosind RMN-ul au confirmat aceastӑ ipotezӑ, demonstrȃnd cӑ atunci cȃnd generӑm idei noi, creative, ne folosim de aceeaşi reţea din creier prin care ne aducem aminte episoade de viaţӑ sau ȋncercӑm sӑ prezicem viitorul. Practic informaţia stocatӑ ȋn creier este reactualizatӑ şi recombinatӑ ȋntr-o manierӑ nouӑ, iar acest proces ȋl folosim fie cȃnd vrem sӑ simulӑm viitorul posibil fie cȃnd inventӑm sau creӑm ceva. De altfel, ȋntr-o altӑ postare am vorbit despre aşa-numita reţea Default a creierului şi rolul ei ȋn creativitate (prin antitezӑ cu vechea teorie a emisferelor dreaptӑ-creativӑ şi stȃngӑ-raţionalӑ). Un alt studiu recent realizat la Universitatea Iowa a legat şi mai mult creativitatea de memorie arӑtȃnd cӑ pacienţii amnezici datoritӑ unor trauma ale zonei critice din creier pentru memorie - numitӑ hipocamp – au scoruri mici la testele de creativitate. Deci imaginaţia/creativitatea este dependentӑ de cunoştinţele şi experienţele noastre şi de capacitatea de a le stoca şi reaminti. Şi din punct de vedere chimic memoria şi creativitatea sunt legate. Astfel, neurotransmiţӑtorul dopaminӑ s-a dovedit esential atȃt ȋn ȋnvӑţare şi reamintire, dar şi ȋn creativitate. Dopamina este esenţialӑ ȋn formarea de memorii, ea conducȃnd la modificӑri plastice ȋn creier ca urmare a ȋnvӑţӑrii. Ȋnsӑ ea este crescutӑ şi ȋn unele boli precum mania şi schizophrenia caracterizate prin gȃndire neconvenţionalӑ (de alfel mulţi artişti au suferit de boala maniaco-depresivӑ) iar medicamentele care trateazӑ aceste boli scad creativitatea. Unele droguri precum amfetamina şi cocaina sunt luate frecvent de artişti pentru cӑ le-ar stimula creativitatea, iar aceste droguri acţioneazӑ ȋn creier crescȃnd dopamina. Iar oamenii deschişi la idei noi au modificate gene care regleazӑ activitatea dopaminei şi au creierul mai plastic, deci ȋnvaţӑ mai uşor, se adapteazӑ mai repede.

 

Am plecat dupӑ idei noi. Mai multe studii de psihologie au descoperit o chestie interesantӑ, cum cӑ studenţii care ȋşi petrec o parte din timp ȋn cӑlӑtorii de studii ȋn strӑinӑtate devin mai creativi. Creativitatea creşte cu cȃt ei stau mai mult acolo şi se adapteazӑ mai bine la cultura localӑ. La ȋntoarcere ei au o perspectivӑ nouӑ asupra mai multor lucruri dar devin şi mai creativi, verificaţi fiind cu teste de creativitate. De altfel, scriitorii ştiau aceastӑ şmecherie de mult timp, ei obişnuind sӑ plece ȋn cӑlӑtorii “de documentare” pentru cӑ observaserӑ cӑ sunt mai productivi la scris la ȋntoarcerea din asemenea deplasӑri. S-a speculat cӑ explicaţia acestui fenomen ar consta ȋn modificӑrile plastice produse ȋn creier de expunerea la nou. Se ştie din studiile pe animale cӑ expunerea la nou stimuleazӑ ȋnvӑţarea şi schimbӑ conexiunile din creier. Şobolanii care sunt ţinuţi timp de cȃteva sӑptӑmȃni ȋn aşa-numitele  medii ȋmbogӑţite (unde pot explora, au jucӑrii cu care pot interacţiona şi se ȋntȃlnesc cu şobolani strӑini) devin mai capabili ulterior sӑ ȋnveţe lucruri noi, creierul lor trecȃnd temporar ȋntr-un “mod de ȋnvӑţare”  acceleratӑ. Deci experienţele de viaţӑ şi cunoştinţele pe care le ȋnvӑţӑm ne modificӑ creierul, creazӑ noi sinapse şi astfel se pun ȋn contact informaţii ȋntr-o manierӑ nouӑ. Un creier remodelat “vede” altfel aceleaşi lucruri, este capabil sӑ creeze informaţie nouӑ, inovatoare. Bombardarea cu informaţie ne schimbӑ fizic creierul iar creierul astfel schimbat devine un creier nou, capabil de lucruri noi.

Explorarea ne schimbӑ ADN-ul. Ei, şi abia acum lucrurile devin uşor şocante. Ȋn mod independent, cercetӑtori de la Institutul Gladstone de boli neurologice din San Francisco şi de la Universitatea Puerto Rico au descoperit cӑ ȋn creierul şoarecilor ţinuţi ȋn asemenea medii ȋmbogӑţite se ȋntȃmplӑ lucruri ciudate. Adicӑ apar afectӑri temporare ale ADN-ului care sunt apoi reparate ȋn mod natural. ADN-ul se desface ca şi cum ar fi afectat de ceva şi apoi se reparӑ singur. Şi nu oriunde, ci ȋn hipocamp, adicӑ ȋn zona unde are loc iniţial ȋnvӑţarea şi stocarea memoriilor. Se ştie cӑ acest gen de afectare a ADN-ului este produsӑ de acumularea de fragmente mobile de ARN numite LINE. Aceste bucӑţi de ARN sunt viruşi vechi, care au invadat specia noastrӑ cu milioane de ani ȋn urmӑ şi s-au ascuns ȋn ADN fiind transmişi din generaţie ȋn generaţie. 21% din ADN-ul uman este format din elemente LINE. Se ştie cӑ ele au un rol important ȋn crearea de noi gene (vezi postarea trecutӑ) precum şi ȋn generarea de noi tipuri de neuroni. Cei mai mulţi asemenea LINE sunt ȋn creier, ȋn special ȋn hipocamp, iar aici regleazӑ genele care produc receptori ai dopaminei (vezi mai sus dopamina, ȋnvӑţarea şi creativitatea). Ei se pare cӑ sunt implicaţi ȋn reglarea producerii de noi proteine ȋn neuroni şi astfel ȋn crearea de noi sinapse, afectȃnd conexiunile din creier. Vorbeam  mai devreme despre artiştii care iau cocainӑ pentru inspiraţie – administrarea şobolanilor de cocainӑ ȋn mod repetat duce la activarea LINE ȋn zona creierului rӑspunzӑtoare de adicţie. LINE sunt rӑspunzӑtori de crearea adiţiei la nivel neuronal. LINE sunt de mai multe feluri şi au invadat organismul uman ȋn valuri. Ei sunt aşa-numiţii paraziţi ai viruşilor, parazitȃnd acei viruşi speciali numiţi retroviruşi (HERVs) care au capacitatea de a se salva ȋn ADN-ul gazdei, aşa cum am arӑtat ȋn postarea anterioarӑ. Iar unii dintre cei mai recenţi asemenea retroviruşi care au infectat specia umanӑ numiţi HERV K9 au fost identificaţi ȋn lobul frontal al pacienţilor cu schizofrenie şi maniaco-depresivi, fiind aici inhibaţi de medicaţia antipsihoticӑ. Vӑ amintiţi cӑ am vorbit despre cum aceastӑ medicaţie scade creativitatea?

Care ar fi concluzia acestui material? Ideile surprinzӑtoare, neobişnuite, creative care ne vin la un moment dat ȋn minte ca din neant, de fapt vin din conexiunile noi care au apӑrut ȋn creier ȋn urma expunerii la medii noi, la informaţie nouӑ. Iar mecanismul prin care se formeazӑ asemenea noi conexiuni este posibil sӑ aibӑ de-a face cu resturi de viruşi antici, care nu ne mai ȋmbolnӑvesc ci ne ajutӑ sӑ ne adaptӑm la mediu prin ȋnvӑţare şi sӑ evoluӑm prin mutaţii genetice. Deci nu Darwin şi-a imaginat evoluţia ci imaginaţia este produsul evoluţiei.