Despre cum se schimbă oamenii

Schimbători precum personalitatea. Una dintre cele mai frecvente intrebări care i se pun unui psiholog este dacă oamenii se pot schimba. În general există convingerea că omul matur nu se mai schimbă şi trebuie să te impaci cu gȃndul că aşa este el. Take it or leave it. Sau nu?
În dicţionarele de psihologie Personalitatea este definită ca fiind “suma trăsăturilor  stabile, care se exprimă constant in comportament şi sunt definitorii pentru o persoană”. În anii ’70 şi ’80 se credea că trăsăturile de personalitate ale cuiva  odată consolidate in adolescenţă rămȃn stabile de la 21 de ani şi pȃnă la bătrȃneţe.  Totuşi din anii ’90 percepţia a inceput să se schimbe. Astfel studiile realizate prin 1997 au găsit că unele trăsături precum Asertivitatea şi Încrederea in sine cresc intre 27 şi 43 de ani ca urmare a succesului in carieră. Asertivitatea se referă la felul in care comunicăm, oamenii asertivi avȃnd un stil hotărȃt de a-şi spune punctul de vedere, fără a fi unul agresiv.  Este un fapt general acceptat astăzi că cele mai multe schimbări in personalitate au loc intre 20 şi 40 de ani. Deja in prima jumătate a anilor 2000 existau mai multe studii care demonstrau că intre 21 şi 60 de ani cresc Conştinciozitatea, Stabilitatea emoţională şi Agreabilitatea şi scade Neuroticismul. Agreabilitatea este asociată oamenilor amabili, empatici cu ceilalţi, calzi şi cooperanţi, in timp ce  Neuroticismul este caracterizat prin emoţii precum anxietate, furie, vină, gelozie şi invidie. Cele mai recente studii arată o traiectorie curbilinie, Deschiderea la nou, Extroversiunea şi Agreabilitatea crescȃnd pȃnă pe la 40 de ani şi descrescȃnd după 60 de ani, in timp ce Conştinciozitatea avȃnd o permanentă creştere odată cu vȃrsta. Extroversiunea ii descrie pe oamenii mai plini de energie, vorbăreţi, sociabili iar Conştinciozitatea ii descrie pe cei care sunt mai atenţi la detalii, vigilenţi, organizaţi, disciplinaţi şi orientaţi spre a-şi face treaba cȃt mai bine.

 

Banii nu aduc fericirea. Succesul profesional da. Deşi oamenii in general aşteaptă o moştenire sau cȃştigul la loto ca să le schimbe viaţa, in ce priveşte nivelul de satisfacţie  sau fericirea acestea nu au nimic in comun cu veniturile.  De altfel studiile care i-au vizat pe cei care au cȃştigat sume mari la loterie au demonstrat că la un an după reveniseră la nivelul de fericire pe care l-au avut inainte de cȃştig. Deci răspunsul stă in altă parte. Mai exact in anumite trăsături de personalitate. Astfel, Deschiderea faţă de nou, Agreabilitatea şi Extroversiunea sunt cei mai buni predictori ai satisfacţiei in viaţă, dar şi ai well-being-ului, sănătăţii şi speranţei de viaţă. Mai ales atunci cȃnd aceste trăsături se accentuează de-a lungul vieţii -  adică ai invăţat cum să le gestionezi sau au fost influenţate de anumite evenimente din viaţă precum satisfacţia in muncă sau relaţiile interpersonale  solide. E interesant că evenimente precum divorţul se pare că creşte Deschiderea faţă de nou şi Extroversiunea la femei la fel cum re-căsătoria scade Neuroticismul la bărbaţi.

 

Be your own God! Dintre toate trăsăturile, cea care işi incepe cel mai devreme schimbarea este Deschiderea faţă de nou. Această trăsătură caracterizează in special adolescenţii şi adulţii tineri, ea incepȃnd să fie tot mai puţin vizibilă după 30 de ani. Deşi este văzută ca un fel de apanaj al tinereţii este foarte important ca ea să fie prezentă şi la vȃrsta adultă pentru că este un indicator al capacităţii de invăţare, un factor protector la stres şi un predictor al well-being-ului. Oamenii deschişi la nou sunt mai creativi, răspund bine la schimbări, işi adaptează stilul de viaţă rapid şi au un sistem imunitar mai bun. E adevărat că această trăsătură scade odată cu vȃrsta dar la fel de adevărat este că depinde şi de mediul in care trăim, de meseria pe care o avem şi poate fi chiar dezvoltată prin training. Există programe de training pentru oamenii in vȃrstă care ii invaţă să işi crească Deschiderea faţă de nou prin schimbarea felului in care atribuie ceea ce se numeşte Locus of control. Pe romȃneşte asta ar fi felul in care tu consideri că ai control asupra vieţii personale şi eşti răspunzător de succesul pe care poţi să il ai. Cei care consideră că succesul sau eşecul in viaţă se datorează unor factori externi au un locus of control extern iar cei care consideră că totul depinde in primul rȃnd de ei au un locus of control  intern. Studiile au arătat că un locus of control intern e asociat cu Deschiderea faţă de nou.

 

În concluzie, nu se pune problema dacă oamenii se schimbă ci doar cȃnd, ce anume ii schimbă şi cum se poate controla schimbarea spre binele lor.