Evoluţia prin software

Tufişul evoluţiei. Ideea de evoluţie a speciilor este încă greu de acceptat pentru mulţi, şi e considerată un subiect sensibil, mai ales în mass-media. În plus, mulţi oameni au înţeles greşit această idee, mai ales partea cu “trasul din maimuţă” a speciei umane. Realitatea – conform datelor ştiinţifice - este însă de multe ori foarte diferită de curentele de opinie ale publicului larg. Să începem cu ideia cea mai larg răspândită – aceea că ne tragem din maimuţe. Cimpanzeii sau gorilele nu sunt strămoşii omului. Studiile genetice precum şi cele bazate pe analiza fosilelor indică faptul că oamenii şi maimuţele mari – cimpanzeii, gorilele şi urangutanii – au un strămoş comun din care cele două ramuri s-au tras acum 5-6 milioane de ani. Dar, de la acel strămoş comun oamenii şi maimuţele mari au evoluat pe două linii diferite. Ramura oamenilor (sau hominidelor cum se numeşte ea) este, la rândul ei, nu o “scară a evoluţiei” cum am fost învăţaţi să credem, ci mai degrabă un tufiş. Din el s-au desprins mai multe specii care au evoluat în paralel, din când în când unele încrucişându-se între ele din nou, şi până la urmă cea mai mare parte au dispărut rămânând noi – Homo sapiens. Dar în genele noastre există inclusiv parte din ale lor, cum ar fi cele ale Omului de Neanderthal, dispărut acum 27 000 de ani.

 

 

Evoluţia nu e ceva descris in opera cronicarilor. Unii contestatari ai evoluţiei aduc ca şi contra-argument faptul că specia noastră nu mai evoluează, că avem acelaşi organism şi acelaşi creier ca şi oamenii din epoca de piatră. Deci, de ce s-ar bloca evoluţia, de la un moment dat? Alţii – adepţi ai evoluţiei – consideră că oamenii sunt un “corolar” al evoluţiei, fiinţa perfectă, şi “sărbătoresc” de câte ori au ocazia măreţia umanităţii, şi realizările ei. În ce priveşte faptul că suntem o specie finisată, stabilă care se poate mândri cu realizările ei…asta e o altă poveste. Hai să luăm piramidele. Ele clar sunt o mare realizare, în special pentru vremea când au fost construite. Cea mai mare, cea a lui Keops, a fost ridicată pe la 2450 îC şi până la Turnul Effel a fost cea mai înaltă construcţie de pe planetă. Dar e discutabil dacă ar trebui să o considerăm realizarea umanităţii, aşa cum este ea astăzi. De ce? Pentru că în ultimii 5000 de ani s-au modificat 7% dintre genele umane. Adică, genetic vorbind, noi suntem semnificativ diferiţi de cei care au construit piramidele. Mai mult, gândiţi-vă că acum 10 000 de ani nu existau oameni cu ochi albaştrii sau verzi, nu puteam mânca carne friptă şi puteam bea lapte doar în copilărie. Toate acestea au devenit posibile datorită unor mutaţii. Iar aceste mutaţii – sau evoluţii cum le-am putea numi – nici nu necesită mii de ani pentru a se produce. Primii oameni care au urcat pe platoul Tibet nu puteau respira normal datorită atmosferei rarefiate de la acea înălţime, însă le-a luat doar câteva sute de ani ca să se adapteze. Cum? Gena care produce hemoglobina a suferit o mutaţie, ca urmare tibetanii moderni având sângele mai capabil să transporte oxigenul decât restul oamenilor.

 

 

Scrisul ne-a schimbat creierul. Iar în ce priveşte evoluţia creierului în ultimii 5000 de ani, sunt date care chiar ne pun pe gânduri. Cam de atunci omul foloseşte scrisul. El este un produs al minţii umane, care însă la rândul lui, a modificat creierul uman. Un studiu realizat recent la Universitatea Hebrew din Ierusalim a descoperit că oamenii care s-au născut nevăzători şi au învăţat să citească în Braillle (un alphabet care se citeşte prin pipăire cu degetele) atunci când citesc îşi folosesc zona din creier responsabilă de văz, care se credea că la ei este nefuncţională. Se pare că în cadrul zonei vizuale din creier s-a dezvoltat o sub-zonă specifică pentru citit, care este folosită chiar dacă citim prin pipăire şi care se păstrează chiar dacă omul nu şi-a folosit văzul niciodată. Deci invenţiile noastre culturale ne modifică genele şi astfel creierul devine programat să le asimileze mai uşor. Asta înseamnă evoluţie. Şi nu este o excepţie. Sunt date similare privind impactul muzicii, dar şi al prelungirii zilei prin lumină artificială, consumului unor alimente sau folosirii antibioticelor.

 

 

Tehnologia ne schimbă specia. Orice activitate indelungată are efecte asupra creierului modificȃndu-i genele, circuitele şi in consecinţă performanţa. Genele se modifică in permanenţă, in funcţie de modificările mediului din jur, fiind un fel de bază de date in care sunt salvate schimbările din mediu dar şi modalitatea prin care organismul s-a adaptat la ele. Tehnologia din jur nu ne afectează doar opiniile ci schimbă şi modurile de percepţie. Cu alte cuvinte procesăm altfel lumea din jur. Mulţi consideră că internetul şi incălzirea globală sunt principalii factori care vor schimba specia umană, influenţȃndu-i organismul şi probabil evoluţia. Era digitală a TV-ului, computerului, telefoniei şi internetului şi-a pus amprenta asupra creierului uman. Efectele sunt insă diferite in funcţie de tipul de material sau de activitate cu care ne confruntăm pe internet. Mai exact, jocurile de acţiune au un efect pozitiv (povesteam despre asta in postarea trecută) şi la fel materialele pornografice (in tarile unde consumul acestora este promovat scade rata violurilor şi agresiunilor sexuale) in timp ce browsing-ul pe internet are efecte negative. Un asemenea efect negativ este scăderea capacităţii de concentrare. Alte efecte nedorite sunt impusivitatea, lecturarea superficială a textelor şi scăderea creativităţii. În general “era digitală” se pare că a indus o tot mai accentuată dorinţă de recompensare imediată, tendinţă observată in comportamentul de consum şi cumpărare. Shoppingul este folosit ca terapie sau modalitate de relaxare şi petrecere a timpului liber.

Zeci de ani inginerii şi oamenii din IT au fost subiect de glume in toate filmele, ca fiind cei mai anti-talent in agăţatul fetelor şi in general in a avea succes social. Chestia este că la ora actuală ei sunt cei care contribuie cel mai mult la schimbarea speciei (săi zicem evoluţie) şi nu musculoşii buni la sport. Din păcate, genele femeilor care se ocupă de identificarea a ce este cool incă nu au evoluat ca să se prindă de asta.