LASATUL DE FUMAT PRIN CULTIVAREA CREIERULUI

În ultima vreme câţiva prieteni de-ai mei s-au lăsat de FUMAT, iar alţii încearcă folosind ţigări electronice. Unul dintre ei m-a rugat să scriu un post despre cum să te laşi de fumat. Nu vreau să îmi transform blogul într-un self-help şi oricum sunt o groază de cărţi şi site-uri care te bombardează cu sfaturi (vezi cartea de succes a lui Allen Carr). Dar m-am gândit să scriu un post din perspectiva neuroştiinţelor, abordând problema dintr-un unghi mai puţin întâlnit.

Mediul ne controlează viaţa. Toţi cei care au încercat să se lase de fumat ştiu că principalul duşman sunt situaţiile în care obişnuiai să fumezi – locuri anume, momente ale zilei sau activităţi asociate cu fumatul. Fumatul, ca şi orice altă activitate plăcută, produce în creier o CONDIŢIONARE CONTEXTUALA (adică mai pe romăneşte asociezi plăcerea respectivă cu locurile în care se întămplă ea). Odată realizată această condiţionare, ea rămâne în creier timp de 6-7 săptămâni după ce te laşi de fumat şi de fiecare dată când mergi în locurile cu pricina sau vine momentul respectiv al zilei în locul obişnuit, îţi vine să fumezi. De aceea, ca să reuşeşti să te laşi cu succes, trebuie să controlezi contextele care au fost asociate cu fumatul. 

Noi neuroni contra vechi obiceiuri. Tehnic vorbind acest control se manifestă ca o re-invăţare – asociezi contextele respective cu non-fumatul. În timp (mai scurt sau mai lung) are loc o EXTINCŢIE, adică o dispariţie a dorinţei de a fuma când eşti în acele contexte. Doar că sunt diferenţe mari între oameni în această capacitate de re-învăţare sau extincţie – cu alte cuvinte unora le iese, altora mai greu. Şi atunci cum putem să “ajustăm” această capacitate, să ne reglăm pe “accelerated mode”? Mai multe studii au descoperit că extincţia, la fel ca şi alte forme de învăţare şi re-învăţare se bazează pe noi neuroni, care apar în creier toată viaţa, chiar şi la vârsta adultă – procesul numindu-se NEUROGENEZA ADULTA. Da, chestia cu neuronii care nu se mai regenerează, ne naştem cu unii şi toată viaţa nu facem altceva decât să îi pierdem este doar un mit. Diverse tipuri de activităţi sau stiluri de viaţă stimulează apariţia acestor noi neuroni ajutându-ne să învăţăm mai uşor, dar şi să prevenim stresul şi depresia, sau să scăpăm de fobii. Ei bine acesti noi neuroni ne pot ajuta şi să scăpăm de fumat.

Superglue în creier? Care este reteta? Printre activităţile care duc cel mai sigur la apariţia acestor neuroni speciali este MIŞCAREA, în special mersul alert sau alergatul. Nu mult, cam jumătate de oră pe zi. Alergatul conduce la secreţia unor hormoni de creştere în organism, care la nivel de creier stimulează apariţia de noi neuroni din celule stem neuronale. Doar că procesul nu are loc instantaneu ci durează cam O LUNA. O lună le ia noilor neuroni să se maturizeze şi să-i ajute pe fraţii lor mai mari să performeze mai bine. Astfel, după o lună avem un creier up-datat în zonele care se ocupă de învăţare contextuală. Adică exact ce avem nevoie. Studiile realizate la Beckmann Institute din cadrul University of Illinois at Urbana-Champaign au arătat că şoarecii dependenţi de cocaină care au urmat acest tratament, expuşi la mediul în care erau obişnuiţi să consume drogul, sunt mai capabili să re-înveţe, adică să realizeze o extincţie fată de dorinţa de a se droga asociată contextului respectiv. Grijă mare însă! Dacă după acest tratament li se dădea ocazia să consume drogul din nou în acel context, li se întărea adicţia. Practic noii neuroni generaţi sunt ca un fel de SUPERGLUE care fixează orice fel de asociere contextuală ulterioară apariţiei lor. Când lipim cu superglue avem grijă să nu ne lipim degetele. La fel, odată cu dotarea cu un set de neuroni noi trebuie să avem grijă ce facem pentru că suntem mai expuşi la fixare. Orice fel de fixare.

Culturile de neuroni. Cum am putea să aplicăm asta la renunţarea la fumat? Simplu. Încercăm să facem efort fizic zilnic timp de o lună. În timpul ăsta nu fumăm. Oricum, alergatul stimulează exact zonele din creier care “se bucură” când fumăm, deci poate fi un bun înlocuitor. În tot acest timp evităm să mergem prin locurile în care obişnuiam să fumăm. După o lună mergem într-unul din aceste locuri, având grijă să nu avem ţigări la noi şi anunţându-i pe toţi de planul nostru, ca să nu ne ofere ţigări. Trebuie să REZITAM, no matter what. De altfel, unul dintre studiile noastre a dovedit că factorii cei mai relevanţi în lăsatul de fumat sunt capacitatea de a ne AMANA recompensele şi de a ne simţi cât mai STAPANI pe viaţa noastră şi mediul din jur. Odată ce am rezistat într-o asemenea situaţie, aceste sentimente ni se accentuează şi putem continua, explorând tactica noastră în al 2-lea context. Şi tot aşa vreo 6-7 săptămâni, având grijă să alergăm în continuare şi planificând atent vizitele în contextele problematice în funcţie de neuronii care “ne vin prin poştă”. Succes!