Despre valori sau cum ajungem orbi

Cum dezvăţăm câinele lui Pavlov? Cu toţii am auzit de câinele lui Pavlov. Cel care se condiţionase să saliveze la auzirea clopoţelului. Procedura de condiţionare este des folosită în laboratoare atunci când se studiază învăţarea la animale, dar şi când se probează tehnici terapeutice pentru fobii sau pentru adicţii, care au potenţialul de a fi folosite pe om. DEZVAŢAREA de o condiţionare se numeşte extincţie. Ea presupune următoarea procedură: sunetul clopoţelului are loc în aceleasi condiţii ca şi la formarea condiţionării, dar acum nu mai este urmat de nimic. După câteva asemenea asocieri, animalul nu se mai aşteaptă să se întâmple ceva după semnalul respectiv şi nu mai salivează. Are loc astfel o re-învăţare. Ce numim noi “dezvăţare” este de fapt în creier o re-învăţare. Surprinzător, cam acelaşi lucru s-a întâmplat cu campania anti-fumat prin mesajele de avertizare de pe pachete. Adică s-au asociat mesaje prin care se anunţau tot felul de boli – clopoţelul - cu obiceiul cotidian al fumatului, fără ca acesta din urmă să aibă vreo urmare vizibilă. Şi uite aşa mesajul şi-a pierdut orice valoare de avertisment – a avut loc EXTINCŢIA VALORII SALE. După cum am dovedit şi noi printr-un studiu folosind RMN-ul, zonele limbajului nu se activează în creierul fumătorilor la prezentarea pachetelor cu mesaj pe ele (vezi în Figură imaginea de sus). Asta pentru a fi “dovedit ştiinţific”, pentru că anecdotic, toţi fumătorii ştiu că nu îi mai “lovesc” mesajele respective în vreun fel. Asocierea mesajului cu o poză urâtă – dinţi şi plămâni stricaţi sau tumori – face ca mesajul să ajungă în creierul fumătorului (Figura imaginea de jos) dar asta nu este suficient. Foarte puţini fumători se lasă de fumat ca urmare a campaniei, ea având mai mult efect de descurajare asupra celor care ar intenţiona să se apuce de fumat şi nu asupra celor deja “agăţaţi” de drog.

Omul fiinţă raţională. Un fenomen asemănător cu lipsa activării în creierul fumătorilor la vederea mesajelor de avertizare se petrece şi într-un context aparent foarte diferit. Un studiu realizat la University College din Londra a dovedit că creierul mamelor îşi inhibă zonele “gândirii critice” la vederea copiilor proprii. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi la vederea partenerului romantic. De aici poate şi zicala “dragostea e oarbă”. Însă e mai mult de atât. În psihologia socială e folosit termenul de “motivated reasoning” – adică un fel de decizie emoţională, în care oamenii se agaţă de convingeri subiective şi nu ţin cont de informaţiile care sunt în contradicţie cu ele.  În creier există zone ale acestui tip de gândire, iar ele se activează spre exemplu atunci când susţinătorii unui partid politic sunt expuşi la informaţii neplăcute pentru imaginea partidului. Alte studii au arătat că la vizionarea unor informaţii negative privind un candidat politic, privitorii cărora li se activau în creier zonele judecătii obiective îşi schimbau opţiunea de vot, în timp ce cei cărora li se activa reţeaua “motivated reasoning” erau “orbi” la mesaj, rămânând fideli candidatului respectiv. Adică creierul lor reacţiona ca şi la imaginea copilului propriu sau a partenerului romantic din studiul citat mai sus.

Ochelarii convingerilor. Acest fenomen al judecăţii oarbe nu se manifestă doar faţă de copii, iubite şi politicieni preferaţi ci şi în cazul credinţelor religioase, în care credincioşii sunt “imuni” la orice informaţie care ar putea să le “destabilizeze” sistemul, ea trecând pe lângă ei ca şi citatele din limba japoneză sau ecuaţiile din fizica cuantică. Cel mai interesant este că zonele ce duc la “motivated reasoning” fac parte din “scheletul de bază” al creierului, reţeaua cea mai puternic interconectată de neuroni, cea care susţine cea mai mare parte a activităţii creierului. Ea se strică în bolile grave precum schizophrenia sau depresia. Cu alte cuvinte, când suntem orbi la informaţia care nu ne convine, o facem pentru că “fundaţia” creierului se opune. E greu de spus cât ne adaptează la realitate creierul şi cât ne apără de ea. Probabil cu vârsta face mai mult partea a doua.