Cum creierul se repară singur

În general se crede că creierul este un organ extrem de sensibil. Este sensibil şi la copilul mic şi de aceea trebuie să îi protejăm capul, şi la adolescenţi şi de aceea nu trebuie să-i “traumatizăm” şi la omul în vârstă care e mereu în pericol de a face demenţă sau Alzheimer. Adevărul este însă mult mai nuanţat. Studiile din ultimii 10-15 ani au descoperit că acest organ este al naibii de solid şi rezistent, având inclusiv o stranie capacitate de a se remodela şi repara singur.

Plastilina cu care gândim. De la faptul că creierul se “mobilează” în permanenţă cu neuroni şi sinapse noi, pe parcursul întregii vieţi şi până la recuperarea unor funcţii la oameni care au lipsă părţi din creier, mergând până la o întreagă emisferă, lumea medicală şi a neuroştiinţelor experimentale este plină de exemple care dovedesc fiabilitatea creierului, chiar şi prin comparaţie cu alte organe. Această “fiabilitate” se numeşte PLASTICITATE şi constă în modificarea anatomiei creierului, a unor circuite nervoase mai exact, ca urmare a intervenţiei din exterior. Plasticitatea implică atât acţiunea informaţiei asupra simţurilor şi învăţarea, cât şi repararea după accidente sau după deprivarea de senzaţii, cum ar fi în cazul în care ai crescut în lipsa luminii. Este important de subliniat însă că, deşi are o asemenea capacitate de reparare, creierul trebuie şi ajutat puţin prin “reţete” specifice. Chestia este că aceste reţete nu sunt intuitive, sunt chiar contra-intuitive şi pot fi aflate doar studiind funcţionarea lui.

Mustaţa vindecă creierul. Iată cel mai nou exemplu. Cu toţii aţi auzit de ACCIDENTE vasculare cerebrale (stroke în engleză, pt cei care vorbesc cu fratele Google). Ele sunt principala cauză a invalidităţii – pentru că duc la paralizii – şi de asemenea, sunt pe locul 4 ca şi cauză de deces. Practic are loc o distrugere a unui vas de sânge din creier sau obstrucţionarea lui de un cheag de sânge. Ca urmare, zona respectivă moare, iar funcţia pe care o deserveşte dispare. Studiile efectuate în ultimii 2 ani la University of California Irvine au relevat un lucru şocant dar în egală măsură cu implicaţii terapeutice extraordinare. Ei au descoperit că dacă induc experimental un accident vascular cerebral şobolanilor sau pisicilor şi le stimulează mecanic mustăţile timp de 4 minute în primele 2 ore după apariţia accidentului, creierul îşi revine fără alte intervenţii. Dacă treaba cu mustaţile se face la 3 ore după, nu mai are nici un efect. E important de spus că mustaţile la animale au un rol foarte important – ele ajută la construirea unei hărţi mentale a mediului în care umblă aceste animale, fiind esenţiale la orientarea pe întuneric şi pipăirea locurilor strâmte. Sunt ca şi simţurile oamenilor dar mai specializate.

Masaj & muzică contra paraliziei. Pe baza acestor date, ei vor să pună la punct protocoale terapeutice pentru oameni. Varianta omoloaga pentru oameni ar consta în MASAREA degetelor, feţei şi buzelor, în paralel cu ascultarea de muzică în primele 2 ore de la declanşarea accidentului vascular. Aceste acţiuni stimulează partea senzorială şi motorie a creierului care sunt de regulă afectate de accidentele vasculare. Amuzant, este că acest tratament, pe lângă faptul că este la îndemâna oricui se află în apropiere, este şi pe dos de ce se întâmplă acum cu un asemenea pacient în spital! Adică este imobilizat într-un pat, i se spune să stea cât mai calm, eventual i se administrează somnifere şi este ţinut într-o linişte deplină.

Ctrl+Alt+Del pentru fobii. Similar cu această reţetă ce stimulează plasticitatea într-o acţiune de reparare, sunt şi reţete care o stimulează în vederea rescrierii amintirilor traumatice sau FOBIILOR. Studiile au descoperit că creierul gestionează diferit amintirile vechi faţă de cele noi, iar în cazul unui eveniment traumatic ai 24 de ore ca să intervii eficient pentru a nu dezvolta o memorie care să te marcheze toată viaţa. Iar reţeta este foarte precisă, spunându-ţi cum să folosesti minutele şi orele a doua zi după eveniment. Dar despre asta, mai detaliat într-un alt post.