Nevoia de sens şi control. Prin 2008, cercetătorii de la University of Texas at
Austin şi de la Northwestern University au descoperit
ceva bulversant. Ei au observat că dacă ii pui pe nişte oameni absolut normali
intr-o situaţie in care nu au control, ulterior ei tind să vadă sens in tot
felul de lucruri, inclusiv in imagini care reprezintă ecranul televizorului cȃnd se ia cablul şi este impȃnzit de pureci (vezi figura). Chiar şi in astfel de
situatie ei văd tot felul de figurine, personaje, acţiuni, etc. Mai mult, ei
tind să devină pe moment mai superstiţioşi şi mai tentaţi să creadă in
conspiraţii. Am verificat şi noi de mai multe ori şi intradevăr, aşa se intȃmplă.
Asemenea rezultate
nu se văd doar in laborator ci şi in mod natural, in viaţa de zi cu zi, in tot
felul de situaţii in care oamenii se expun la nesiguranţă. Aceiaşi cercetători
au descoperit asemenea tendinţe la paraşutiştii amatori inainte de a-şi face
salturile de week-end (deşi in restul săptămȃnii nu aveau tendinţele respective) sau chiar la
jucătorii de baseball care se află la prinderea mingii spre deosebire de cei
care aruncă mingea. De asemenea, pescarii care trăiesc in arhipeleagul
Trobriand din Pacific tind să aibă sau nu diferite ritualuri şi superstiţii in
funcţie de locul unde pescuiesc – ăia care o fac lȃngă ţărm nu au, in timp ce ăia care pescuiesc in larg,
unde frecvent sunt furtuni, au multe. Cercetătorii explică această tendinţă de
a vedea patternuri iluzorii prin incapacitatea creierului uman de a suporta
incertitudinea/ambiguitatea. Oamenii au nevoie de certitudini, de siguranţă, de
previzibilitate iar lipsa lor le afectează creierul. Fenomenul este vizibil şi
in societate cȃnd, pe timpul
crizelor economice sau a războaielor, oamenii tind să vadă mai uşor conspiratii
sau să dezvolte diverse ritualuri şi superstiţii, iar pe de altă parte tind să
fie mai creduli fată de cei care le fac previziuni sau le dau explicaţii de ce
se intȃmplă ce se intȃmplă (vezi şi in zilele noastre cum apar tot felul de
personaje care ne prezic cȃnd se va
termina criza). Ăsta este mecanismul care explică ascensiunea lui Hitler pe
fondul crizei economice din Germania. Este interesant că in experimentul de mai
sus, cercetătorii au observat că aceste tendinţe de a vedea patternuri iluzorii
dispar dacă le oferi oamenilor ocazia să vorbească despre lucrurile in care ei
cred cel mai mult. Această procedură contracarează stresul pe care
incertitudinea il induce in creier. Poate părea amuzant, dar studiile realizate
la University of Pennsylvania au găsit că oamenii expuşi fiind la incertitudine
tind in mai mare măsură să aleagă la masă prăjituri in loc de fructe, chiar
dacă in mod normal ţin dietă şi mănȃncă sănătos. Deci stresul incertitudinii le afectează
capacitatea de autocontrol şi modul in care iau decizii. Creierul este
dependent de nevoia de sens şi de control şi le caută chiar forţȃnd realitatea, creȃnd una proprie care explică orice are el nevoie. Cam asta
se intȃmplă şi cu romȃnii. Haosul din jur face ca creierul lor să producă o
ordine forţată şi rigidă, ei agăţȃndu-se de tradiţional,
de vechile reguli şi norme ca măsură de echilibrare.
Creierul care se neagă pe sine insuşi. Apropo de mȃncat sănătos, cercetătorii de la Universitatea din
Koln au observat că oamenii care cred că mintea este produsul creierului şi nu
ceva separat, tind să aibă un stil de viaţă mai sănătos, ei avȃnd mai mare grijă ce mănȃncă decȃt cei ce cred că mintea este
ceva separat, iar corpul este doar un “recipient” ce conţine mintea cȃt timp suntem in viaţă. Cei din urmă
tind să işi neglijeze corpul in mai mare măsură pentru că nu văd cum ar putea
să le afecteze mintea modul in care mănȃncă sau aleargă in parc. Mintea e minte, iar corpul
este corp, şi cu asta basta. Deşi există o tonă de date care arată că gȃndurile pot influenţa activitatea inimii sau nivelul
de hormoni, precum şi de date care arată că exerciţiul fizic influenţează
invăţarea şi previne depresia. Ei sunt orbi la aceste evidenţe. Acest dualism
corp-minte, cum este el numit in cărţi, este un subiect vechi şi indiferent că
citeşti filosofia lui Platon, Aristotel şi Descartes sau vreo religie
(indiferent care) il vei găsi pomenit. Chestia este că această tendinţă de a
vedea mintea ca ceva separat de corpul fizic nu ţine nici de vreo religie (căreia
i s-ar fi revelat şi ea il impărtăşeşte oamenilor spre salvarea lor) şi nici de vreun curent filosofic (adică nu e
vreo idee măreaţă care i-a venit in urma studiului vreunui invăţat al vremii). Ea
ţine de felul in care se dezvoltă şi funcţionează creierul uman. Studiile realizate
la University of Bristol arată că majoritatea oamenilor tind să creadă că
mintea este ceva special, separat de corp, indiferent de religia lor sau de
faptul că au citit sau nu filosofie. Mai mult, acest sentiment se dezvoltă
spontan la copiii de 6 ani arată studiile cercetătorilor de la Yale. Copiii
tind să vadă acest dualism chiar şi cȃnd vine vorba despre hamsteri (!) mai ales dacă li se
spune că hamsterul are un nume (pe cel din experiment il chema Dax). Se explică
printr-o abilitate a creierului care incepe să se dezvolte la acea vȃrstă.
Ba da, Dumnezeu este in creier! Spuneam in
postarea trecută că după vȃrsta de 6 ani
incepe să se dezvolte o abilitate numită Theory
of mind. Ea ne ajută să inţelegem că oamenii au gȃnduri, emoţii şi intenţii, iar acestea
sunt cauza acţiunilor lor. În plus, ea ne spune că alţi oameni pot
ghici ce gȃndim noi şi pot
reacţiona ca atare. Deci este un fel de teorie a minţii, a noastră şi a altora.
Acestă abilitate nu se invaţă ci se dezvoltă spontan, e un fel de “instinct”,
ca să vorbesc in termeni populari. În postarea cu pricina spuneam că există
date suficiente care leagă această teorie a minţii de apariţia gȃndirii religioase. Cu zei, dumnezei, spirite, tot
felul de personaje invizibile dar atotputernice care guvernează Universul şi
viaţa noastră. Mai spuneam in postarea respectivă că această descoperire nu
neagă cum nici nu dovedeşte existenţa vreunui Dumnezeu, ci doar tendinţa
creierului uman de a crea zei care veghează
asupra noastră. Postul respectiv a fost unul dintre cele mai puţin vizualizate (a se citi share-uite)
de cȃnd am eu
blogul. Amuzant este că la cȃteva zile după ce l-am
postat, sămbătă seara, pe canalul Discovery a fost un documentar in
premieră care prezenta aceleaşi lucruri, cu aceleaşi explicaţii ca şi in
postarea mea (dacă ar fi să cred in semne ar fi trebuit să mă urc pe pereţi de
entuziasm). Problema este că Discovery channel considera tema suficient de interesantă pentru a se
face un documentar şi a fi difuzat sȃmbătă seara iar romȃnii fug de ea ca de dracu. De fapt dacă stau şi mă gȃndesc nu-i de mirare intr-o ţară care iese in toate
sondajele ca fiind printre cele mai rasiste, homofobe şi intolerante religios
din Europa. Romȃnii nu sunt
capabili să işi depăşească condiţia şi se poartă ca nişte Moromeţi in grădina
lui Iocan, cȃrcotind permanent,
bătȃndu-se cu
pumnul in piept dar nefiind in stare să schimbe ceva. Nu intȃmplător toate geniile produse de poporul ăsta s-au
afirmat in străinătate şi nu aici. Aici ne scăldăm in mediocritate,
mititeci şi aghiasmă.
Aşa să ne ajute
Dumnezeu!
Interesant articol, e primul citit de pe acest blog, am sa citesc si cele anterioare. In legatura cu acest articol, la partea cu crearea de dumnezei de catre creierul uman, ai dreptate totala. In urma cu cativa ani am urmarit un documentar numit Through the Wormhole, un documetar narat de Morgan Freeman, chiar din primul episod se discuta acest aspect, un aspect nerecunoscut de nici o Biserica, dar demonstrat tot mai mult de oamenii de stiinta.
ReplyDeleteLegat de partea cu haosul, mintea umana e atat de adaptabila la situatii incat daca am sta cu capul in jos, in 2,3 zile ne-am putea adapta si am putea sa facem lucrurile care nici nu credeam ca sunt posibile... nu e de mirare ca gasim Patter-uri atat de usor.
O zi plina de zambete si articole tot mai bune pe viitor.
Multumesc Lorand pentru feedback. In ce priveste filmul despre care vorbeai el este prezentat in postarea anterioara "Dumnezeul din creier". Ma bucur ca incepe tot mai mult sa existe o congruenta de opinii pe tema asta.
DeleteProiectiile mintilor noastre, creatoare de ordine, de fapt oglinzi ale emotiilor si schemelor interne operante, stau la baza testelor proiective, atat de discreditate empiric, totusi cu mare utilitate orientativa clinic, mai ales in momentul interpretarilor oferite de cei testati.
ReplyDeleteNeurogeneza adulta ,embodied cognition, sunt doar cateva aspecte ale unitatii minte/corp, intuita de mii de ani in Orient.
Un articol foarte interesant, multumesc Dragos.
Jean Boutiere