Liberul arbitru primitiv

O prietenă m-a tot bătut la cap să scriu un post despre decizii. Despre cum greşesc oamenii atunci cȃnd iau decizii, de ce nu se poartă rational, şi la ce să fie atenţi atunci cȃnd sunt puşi in situaţia de a lua decizii.

Greaua moştenire. Binenţeles că ştim cu toţii că oamenii nu se poartă mereu raţional, nu decid după cum scrie in cartea de logică sau de economie. Ei tind să vadă lumea fiecare in felul lui şi să răspundă la ea după cum ii dictează creierul. Care creier nu este un computer ci o maşină emoţională care se orientează intotdeauna după ce cȃştigă şi ce pierde. Oamenii sunt mamifere care au evoluat milioane de ani in sălbăticie. Iar in sălbăticie regulile sunt cu totul altele decȃt in companii sau la hypermarket. Acolo trebuie să fii mereu in gardă, să fii precaut cȃnd vezi ceva nou, să strȃngi toată hrana pe care o găseşti şi să o pui deoparte pentru zile negre, să iţi dozezi efortul pentru situaţiile care chiar contează şi să te baţi cu ceilalţi pentru ce e al tău. Acolo aveai un singur plan de aplicat, era de regulă pe termen scurt pe reţeta “aici şi acum” şi trebuia să te ţii de el ca să iasă, nu să faci multitasking. În plus, omul e o specie care depinde toată viaţa de membrii grupului. De aceea şi-a dezvoltat mecanisme de comunicare şi colaborare, rapoartele pe care le are cu ceilalţi fiind de multe ori critice pentru supravieţuirea lui.

Criza economică işi are cauza in preistorie. Însă multe dintre adaptările care au folosit de-a lungul evoluţiei nu se mai potrivesc cu lumea de azi. Ne vom concentra pe trei dintre ele. În primul rȃnd,  oamenii sunt in general tentaţi să aleagă lucruri sigure şi pentru care au mai puţin de aşteptat, chiar dacă valoarea lor nu este una prea mare. 10 lei acum, pe loc sunt mai importanţi pentru ei decȃt posibilitatea nesigură a unui cȃştig de 100 de lei luna viitoare. Acest stil de luare a deciziei conduce la mȃncat abuziv, cumpărături fără rost şi in general in a consuma fără măsură. Ce se poate face pentru asta? Există mai multe tehnici prin care poţi controla impulsul de moment. Una, ar fi pur şi simplu, ca atunci cȃnd simţi o asemenea dorinţă de moment, să nu ii dai curs chiar in momentul in care apare. Aşteaptă 5 minute şi o să vezi că dorinţa scade la jumătate. O altă tehnică se poate aplica atunci cȃnd e vorba de lucruri mai serioase. În cazul ăsta e folositoare “tehnica listei”. Ea constă in a trece in revistă – dacă se poate pe hȃrtie – consecinţele unei decizii similar luate in trecut – ce s-a intȃmplat ultima dată cȃnd am cumpărat ceva foarte scump dar de care nu aveam neapărat nevoie. Vizualizarea consecinţelor din trecut ajută la a vizualiza şi pe cele dintr-un posibil viitor. În general, cu cȃt oamenii sunt mai capabili să işi imagineze viitorul sunt mai puţin expuşi la decizii impulsive. Şi cu cȃt o fac mai bine sunt mai diferiţi de omul primitiv şi stilul său decisional.

Profilul stagnării. Dacă decizia impulsivă apare atunci cȃnd suntem tentaţi de ceva, inversul ei – sau procrastinarea – apare cȃnd amȃnăm la nesfȃrşit cea ce avem de făcut. Această amȃnare duce la tot felul de complicaţii. De la nerespectarea deadline-urilor şi pȃnă la supraincărcarea cu tot felul de lucruri care s-au strȃns in timp. Există mai multe profile de oameni care sunt predispuşi la a amȃna. Dacă vă regăsiţi in vreunul dintre următoarele inseamnă că aveţi şi voi această problemă. Omul „Distractibil” – E orientat spre recompense, e uşor de distras de lucruri noi, incitante din jur, îi e greu să se oprească din ceva ce îi place pentru a se apuca de muncă, îi e greu să amâne o recompensă, îi place să trăiască momentul, să se lase dus de val; Omul „conformist” – ii este imposibil să refuze pe cineva, de frică să nu il supere sau pentru că se simte dator să il ajute, promite ajutorul tuturor fără a evalua dacă are resurse să se implice in tot ce promite; Omul „Nemotivat” -  Îi e greu să găsească plăcere în activităţi, îi e greu să se mobilizeze mult timp într-o activitate, are dificultăţi în a spune ce îl interesează, ce i se potriveşte, e lipsit de entuziasm şi nu vede sensul în ceea ce face; Omul care se teme de eşec - Îi pasă foarte mult de ce cred oamenii despre el, doreşte foarte mult să fie cât mai adecvat, cât mai bine integrat în grupul de referinţă, e preocupat să îsi păstreze reputaţia, îi e frică de respingerea socială, e înclinat spre respectarea regulilor, uzanţelor, tinde să se streseze uşor şi să rumineze; Omul „Perfecţionist” - E preocupat de respectarea regulilor, prioritar pentru el este calitatea, are un dispreţ profund pentru prostie, delăsare, lucru de mântuială, e preocupat permanent să găsească mecanismul lucrurilor, e foarte atent la detalii, planifică meticulos orice activitate, îi place să organizeze/categorizeze, se documentează serios înainte de a lua orice decizie; Omul cu probleme în organizarea activităţii - Are dificultăţi în a evalua corect complexitatea unei activităţi, resursele necesare şi timpul care trebuie alocat, numărul de persoane care trebuie implicate, are  probleme cu managementul timpului, se supraîncarcă cu activităţi, tinde să ia totul pe seama lui în loc să delege, scapă din vedere lucruri importante, nu foloseşte agende – are totul “în cap”, e mereu depăşit de situaţie; Omul reticent la nou - Se blochează în faţa lucrurilor/situaţiilor noi, nefamiliare, diferite de cele cu care e obişnuit, preferă modul tradiţional de a lucra, schimbările i se par inutile sau periculoase, nu ştie să caute informaţii pentru a se descurca într-o situaţie nouă, aşteaptă mereu ajutor de la alţii, are dificultăţi în a învăţa lucruri noi, situatiile noi i se par prea riscante; Omul Nehotărât - Pus în faţa unei situatii noi sau complexe nu poate lua o decizie, atunci când are mai multe opţiuni nu se poate hotărâ care e cea mai bună, după ce ia o decizie revine la ea şi o schimbă în permanenţă, mereu alternativele respinse i se par cele mai promiţătoare, e mereu cuprins de regrete după o decizie luată, e influenţabil în luarea deciziei.  

Love is blind (ness). O altă cauză a deciziilor proaste sunt ataşamentele. Indiferent că suntem indrăgostiţi, părinţi iubitori sau fanii unor idei. Orice fel de ataşare emoţională ne afectează deciziile. Vom tinde să protejăm obiectul ataşamentului ignorȃnd argumentele logice sau sfaturile, dacă ele ni se pare că atacă felul in care vedem noi lucrurile. De altfel studiile arată că oamenii sunt deschişi la sfaturi doar cȃnd nu ştiu ce să facă. Dacă au o convingere privind ceva, nu are rost să iţi baţi gura, indiferent cȃte argumente ai aduce. Nu vei reuşi decȃt să ii faci să creadă că ai ceva cu ei personal.

 

Login to Paleolitic. Lumea din jur este una foarte periculoasă. Asta pentru că prin tentaţiile pe care le oferă la tot pasul incurajează intoarcerea la un comportament primitiv de consum exagerat şi trăire a momentului, socializare superficială cu grupuri tot mai mari de oameni şi incurajare a exprimării convingerilor in detrimentul testării lor. Omul modern riscă să se transforme intr-un Om de Neanderthal cu tabletă.