În slujba Soarelui

Zeul Soare. Soarele a fost venerat din cele mai vechi timpuri. Toate civilizaţiile il considerau un fel de făptură divină. De altfel, el a stat şi la baza primei religii monoteiste fondată de faraonul egiptean Akenathon (care a domnit undeva pe la 1300 I.C. şi a avut-o ca soţie pe Nefertiti şi ca fiu pe Tutankhamon). Soarele era atȃt de important incȃt solstiţiul de iarnă (21 decembrie), care e cea mai lungă noapte din an, era văzut ca un posibil sfȃrşit al lumii. Iar răsăritul după solstiţiu era sărbătorit 3 zile. Data de 25 decembrie era considerată ziua de naştere a multor zeităţi, precum Dionisios (cunoscut şi ca Bachus). Dacă vă sună cunoscută data aceasta nu trebuie să vă mire, pentru că era in mod uzual asignată diverşilor zei, iar creştinii au “imprumutat-o” ulterior prin secolele III-IV alăturȃnd-o la multele mituri, simboluri si ritualuri preluate de la toate civilizaţiile din zona mediteraneană, proces care a dat Bibliei caracterul de “Best of”.

 

Consumăm Soare la masă. Nu se ştie de ce oamenii au avut această veneraţie faţă de soare, dar aveau dreptate să o facă. Practic fără soare nu ar fi viaţă pe Pămȃnt. Gȃndiţi-vă că tot ce mȃncăm noi, şi celelalte specii, este energie solară. Proteinele, glucidele şi lipidele, toate inmagazinează de fapt energie solară, iar metabolismul nostru a invăţat cum să o extragă din ele. E interesant că genele sunt programate să “salveze” cȃtă energie solară a consumat un organism pe durata vieţii sale. Studii realizate in Suedia au descoperit că femeile ale căror străbunice au mȃncat puţin – trăind in sărăcie – sunt mai sensibile la a face diabet sau obezitate dacă mănȃncă prea mult. Asta pentru că genele care se ocupă cu a metaboliza alimentele au fost reglate la un nivel scăzut de funcţionare de către stilul de viaţă al inaintaşelor lor. Deci organismele au incorporat un sistem de salvare a informaţiilor privind disponibilitatea mȃncării şi astfel, indirect, a activităţii Soarelui intr-o anumită perioadă.

 

Suntem ceasuri solare. Soarele reglează absolut tot ce inseamnă viaţă – ceasurile biologice ale speciilor care le spun cȃnd să doarmă şi cȃnd să stea de veghe, cȃnd să hiberneze, cȃnd să le vină ciclul menstrual, cȃnd să se reproducă, cȃnd să migreze şi cȃnd să pȃndească hrana. Practic intreaga raportare la anotimpuri se bazează pe aceste ceasuri biologice, care se află in toate celulele organismelor. Tot ce inseamnă activitate la formele de viaţă actuale are la bază un senzor primitiv, apărut la primele bacterii care trăiau in oceanul primordial, şi care se numeşte 7 TM. Acest senzor făcea legătura intre lumina solară şi sistemele de deplasare ale acestor bacterii. Toţi receptorii pe care ii foloseşte creierul modern, inclusiv al oamenilor, sunt derivaţi din acest senzor primitiv. Dacă nu ştiaţi, receptorii sunt cei de care se leagă substanţele neurotransmiţătoare precum adrenalina, dopamina, serotonina sau acetilcolina şi produc excitaţia şi inhibiţia, procese care stau la baza gȃndurilor şi acţiunilor. Sistemele care produc aceste chimicale răspund la lumina soarelui şi declanşează intenţii, planuri, acţiuni şi invăţare.

Sub zodia supernovei. Soarele impactează inclusiv modul in care evoluează genele. Comportamentul explorator, deschiderea faţă de nou şi asumarea de riscuri sunt reglate de către o genă care produce un receptor al dopaminei. Gena se cheamă DRD4. Toţi o avem, dar nu toţi o avem la fel. Unii au o variantă mutantă – numită DRD4-7R. Ei sunt campionii explorării. Mutaţia este rară in Africa insă e frecventă in Europa şi mai ales in America. Practic, se regăseşte la cei care au migrat mai departe de casă. E interesantă istoria acestei mutaţii. Ea a apărut acum aproximativ 30-40.000 de ani, perioadă in care au avut loc primele mari migraţii, dar au apărut şi primele forme de artă, cum sunt picturile rupestre. Dar ce a cauzat mutaţia? Se ştie că mutaţiile sunt favorizate de unele lucruri, printre care radiaţiile. Ori, acum 35.000 de ani stratul de ozon a fost in mare distrus de explozia unei supernove aflate la 150.000 de ani lumină de noi. Acest fenomen a făcut ca timp de 2000 de ani – adică 100 de generaţii umane – Pămȃntul să fie bombardat cu unde gamma, ultraviolete şi diferiţi izotopi radioactivi. E posibil deci ca un fenomen cosmic, precum explozia unei stele, să fi influenţat evoluţia omului.

Simţul luminii albastre. Lumina solară nu foloseşte doar pentru văz ci şi pentru a regla metabolismul. Printre simţurile pe care le avem (şi care ATENŢIE nu sunt doar 5 ci cel puţin 14-15!!) este şi cel al luminii albastre. Acest simţ – pe care il au şi nevăzătorii - are nişte receptori in retină care se “prind” că e lumină afară chiar dacă avem ochii inchişi. Ei trimit semnale nu către cortexul vizual ci către hipotalamus, un nucleu de la baza creierului care reglează funcţiile de bază ale organismului, precum somnul, alimentaţia sau sexul. Aceşti receptori sunt sensibili doar la lumina albastră din spectrul luminii şi reglează ritmul noapte/zi – adică ne spun cȃnd să ne fie somn şi cȃnd să explorăm după mȃncare sau alte nevoi. Lumina albastră inhibă hormonul numit melatonină şi secretă serotonina, care ne dă starea de bine şi sentimentul că avem controlul. Lipsa luminii albastre poate conduce la depresie sezonieră, cum păţesc unii dintre cei care au parte de noapte polară in ţările nordice. Iar terapia se bazează prin expunere la lumină cu ajutorul unor lămpi speciale. Această formă de terapie nu se aplică doar pentru depresie ci şi pentru unele boli ale pielii şi chiar şi pentru Alzheimer.

Revoluţiile solare. Sub influenţa filmelor Ice Age mulţi cred că epoca de gheaţă le-a venit de hac dinozaurilor (era şi o reclamă parcă cu ceva in genul ăsta). Adevărul este că ultima epocă de gheaţă (mai corect spus Glaciaţiunea) s-a terminat acum 12.000 de ani, iar dinozaurii dispăruseră de mult, de vreo 65 de milioane de ani. Chestia este că soarele a avut o perioadă de maximă activitate la finalul Glaciaţiunii, acum 16-11.000 de ani. Iar odată cu terminarea ei, au inflorit primele aşezări urbane şi a apărut agricultura. Iar omul a inceput să se schimbe rapid. Gȃndiţi-vă că acum 10.000 de ani nu existau oameni cu ochi albaştrii, oamenii nu puteau mȃnca carne friptă şi nici lapte adulţi fiind. Acestea se datorează unor mutaţii la care a fost expusă specia umană. În cazul acesta nu e clar ce le-a produs, dar au coincis cu activitatea Soarelui şi au condus la evoluţie. Activitatea Soarelui nu a impactat doar evoluţia omului in trecut, ci se pare că o face şi in zilele noastre. Există o stranie corelaţie intre perioadele de maximă activitate solară şi unele activităţi umane precum revoluţiile, cuceririle şi descoperirile geografice. Unii cercetători de la observatorul astronomic din Cracovia au realizat o statistică in care se vede o corelaţie intre Soare şi evenimente precum declararea independenţei coloniilor americane de sub dominaţia britanică, revoluţia franceză, inlăturarea ţarului şi instaurarea comunismului in Rusia, revoluţia cubaneză, “primăvara de la Praga”, infinţarea sindicatului Solidaritatea din Polonia sau căderea comunismului. Se pare că activităţile umane tind să marcheze fluctuaţiile din activitatea Soarelui, la fel cum se invigorează zborul fluturilor de noapte in jurul lămpii atunci cȃnd o aprindem. Şi 2012-2013 este din nou o perioadă de maximă activitate solară…

Religiile şi filosofiile au incercat in toata istoria existenţei lor să explice sensul vieţii omului pe Pămȃnt. Poate că rolul vieţii in general, a tuturor formelor ei, este de a inregistra activitatea Soarelui şi de a o salva sub diferite forme – de la gene la civilizaţie.