Oamenii sunt foarte preocupaţi de ce lasă in urma lor
iar copiii sunt pentru majoritatea o moştenire fundamentală, peste ce
realizează profesional sau in alte domenii. Multora copiii le definesc sensul
vieţii. De aceea sunt foarte atenţi care anume dintre trăsăturile lor ajung la
copii. Dacă ar putea şi controla asta, ar fi perfect. Doar că asta nu se poate.
Sau se poate?
Moştenirea părintească. Genele există in perechi, una
de la tată şi una de la mamă. De cele mai multe ori cele două variante sunt la
fel de active. Totuşi, cu totul alta stau lucrurile cu genele care suferă
procesul de “imprinting”. Ele poartă o etichetă biochimică care exprimă
originea lor parentală şi determină dacă sunt active sau nu in celulele copilului.
Unele asemenea gene sunt active doar dacă provin de la mamă altele dacă provin
de la tată. Cercetătorii de la Cambridge au găsit dovezi că in creierul
şoarecilor genele provenite de la mamă contribuie mai mult la dezvoltarea
zonelor responsabile de gȃndire, autocontrol şi planificare in timp ce
genele provenite de la tată contribuie mai mult la dezvoltarea hipotalamusului,
amigdalei şi altor structuri ale creierului limbic – responsabile de
comportamente esenţiale supravieţuirii precum sexul, alimentaţia şi
agresivitatea. De asemenea, şoarecii manipulaţi genetic care au active doar
genele provenite de la mamă au creierul mai mare, in timp ce şoarecii care au
active doar genele provenite de la tată au corpul mai mare. Cum de apar
asemenea “favoritisme” in codul nostru genetic?
24.000
de gene pe 23 de cromozomi. Dacă nu
mai vă aduceţi aminte de la biologie, oamenii au 23 de cromozomi. 22 sunt la
fel atȃt la barbaţi cȃt şi la femei. Perechea a 23-a e mai specială. Ei sunt aşa-numiţii cromozomi sexuali.
Bărbaţii au o combinaţie de cromozomi
XY iar femeile au combinaţia XX. Cromozomul Y este cel mai mic cromozom şi are
cele mai puţine gene. Astfel, in timp ce cromozomul X are la om 1500 de gene,
cromozomul Y are 350. Iar dintre acestea doar 78 se ocupă cu a produce proteine
(adică jobul normal al unei gene), restul fiind inactive sau avȃnd rol de a regla alte gene (acestea se numesc
pseudogene). Pe cromozomul Y există gena SRY care dă embrionului sexul
masculin, fiind responsabilă de dezvoltarea gonadelor (adică glandelor sexuale)
şi secreţia de testosteron. Dintre toate speciile cangurul are cele mai puţine
gene pe cromozomul Y, una singură – pe SRY. În afară de gonade cromozomul Y mai
are gene care se manifestă in corp şi aproximativ 20% din gene care se exprimă
in creier. În creier, cromozomul Y se ocupă in special de zone mai primitive
precum amigdala şi hipotalamusul. Dintre bolile genetice care ţin de genele de
pe acest cromozom sunt ADHD, autismul, schizofrenia şi comportamentul
antisocial. În ce priveşte retardul mental, cele mai multe cauze ţin insă de
gene de pe cromozomul X. Inteligenţa
umană este in cea mai mare parte
transmisă de la o generaţie la alta prin
cromozomul X. Pe acesta se pare că sunt aproximativ 150 de gene legate de inteligenţa
generală, şi in mod clar este răspunzător de inteligenţa verbală. Acum să vedem
cum se transmit mai departe cromozomii sexuali. Dacă copilul este băiat el are
obligatoriu cromozomul Y de la tată, iar cel X de la mamă. Dacă este fată ea va
moşteni un X de la mamă şi un altul de la tată. Deci băieţii moştenesc
inteligenţa pe linia mamei in timp ce fetele, au şanse egale să o ia de la mamă
sau de la tată.
X şi
…O. Ce e mai interesant (şi
cu aplicaţii practice aş zice eu) e că atunci cȃnd un băiat moşteneşte inteligenţa, e posibil ca el să
aibă inteligenţa bunicii şi nu a mamei. De ce bunica şi nu mama? Pentru că mama
s-ar putea să nu aibă funcţională gena de pe cromozomul X moştenit de la mama
ei pentru că ea moşteneşte şi un cromozom X de la tatăl ei (aşa cum am arătat
mai sus), iar acesta poate afecta prin imprinting (vezi mai sus) cromozomul X moştenit
de la mamă. Adică il inhibă şi se manifestă el in locul lui. Iar cȃnd femeia face un copil, ea poate să ii dea mai
departe X-ul bun de la maică-sa sau X-ul rău de la taică-său. Dacă acest copil
se naşte fată ea mai are o şansă (poate lua un X bun de la tată chiar dacă a
avut ghinionul să il ia pe cel rău de la mamă) in schimb dacă este băiat
şansele sunt mai mici, pentru că se bazează doar pe X-ul matern.
Natura joacă murdar. Datorită
acestui gambling genetic, bărbaţii statistic vorbind tind să posede niveluri de
inteligenţă extreme – adică foarte ridicate sau foarte scăzute – in timp ce
femeile se incadrează mai la mijlocul curbei lui Gauss. Deci, dacă tu ca bărbat
iţi doreşti să faci un băiat (aşa cum vor majoritatea), ai grijă ca viitoarea
soţie şi mai ales mama soţiei să fie deştepte. Deşi bărbaţii nu apreciază din
cale-afară inteligenţa la femei ci sunt atraşi de alte caracteristici, cred că
ar avea un motiv serios să se căsătorească cu o femeie deşteaptă. E interesant
insă cum Natura a găsit ingenios să dea o şansă şi prostiei, setȃnd atracţia sexuală a bărbaţilor după alte criterii.
Nimeni nu ştie de ce, dar se pare că asta e democraţia Naturii – toate genele
au dreptul să se perpetueze. Însă dacă te căsătoreşti cu o proastă doar pentru
că arată bine şi faci copii tȃmpiţi, să nu spui că nu ai fost
avertizat!
Eu am avut totdeauna impresia ca aleg partenera de reproducere dupa alte criterii decat atractia fizica. Asta nu inseamna c nu sunt impresionat de "democratia Naturii". Totusi, cand vorbim de inteligente sa nu uitam teoriile contextuale ale personalitatii sau mai precis o consecinta a lor, nu prea exista inteligente ca abordare generala. Poate ca suportul de atasament ( cu predominanta emotionala), cuplat cu "sansele contextuale " de dezvoltare adaptativa ( sa ii zicem inteligenta) descriu mai bine ceea ce de regula "diagnosticam" drept comportament aparent inteligent.
ReplyDeleteSunt impresionat de informatia potrivit careai femeile detin echipament pentru adaptare mai bine reprezentat decat barbatii. N-ar strica sa afle asta si decidentii pentru "democratii".