Mind over matter

Ultimul meu post chiar l-am scris cu plăcere şi cred că este unul dintre cele mai reuşite. Cu toate astea, se pare că pregătirea mea academică mă face să văd lucrurile destul de diferit de cum le văd restul oamenilor. Eu sunt atras de mecanismele din spatele unui fenomen şi de istoria lui, în timp ce majoritatea oamenilor devin interesaţi doar dacă văd în el “what’s in it for me?”, vorba unei prietene. Dacă nu legi lucrurile pe care le prezinţi de viaţa oamenilor şi de utilitatea lor, aceştia trec pe lângă informaţia respectivă cum trece intercity-ul printr-o haltă. Aşa că acum revin cu această latură a utilităţii, dat fiind impactul relativ modest avut de un post care, după părerea mea, a fost unul care prezenta lucruri cu implicaţii foarte importante pentru viaţa noastră.

Aspirină pentru stres. Dacă nu aţi citit postul cu pricina, era vorba despre legătura dintre sistemul imunitar şi cel nervos. Primul se pare că a evoluat din gene provenite din sistemul nervos, şi dat fiind această origine, a păstrat moduri de acţiune similare şi legături strânse cu fratele lui “mai mare”. Care sunt, mai concret aceste legături? Nici nu ştiu cu ce să încep. Ştiaţi că dacă jucaţi Brigde circa o oră jumate vă creşte numărul de limfocite din sânge (limfocitele sunt celule din sistemul imunitar care se luptă cu microbii şi viruşii). Şi ca să vedeţi că toate mamiferele stau la fel la capitolul ăsta, efectul de la oameni fiind doar o evoluţie a ce exista deja la animale, studiile pe şobolani au găsit că expunerea lor la un aşa-zis “mediu îmbogăţit” (adică o cuşcă cu jucării de tot felul şi roată în care să alerge, în care stau mai mulţi la un loc şi pot interacţiona unul cu altul) are efecte antioxidante şi anti-inflamatorii. E de notat că aceşti şobolani erau modificaţi genetic pentru a avea simptome de Alzheimer, deci cu atât mai important este efectul benefic pe care l-a avut mediul asupra lor! În general, activităţile care mobilizează lobul frontal şi hipocampul se pare că stimulează sistemul imunitar. Iar relaţia este reciprocă. Am mai spus că în hipocamp apar noi neuroni cât timp trăim. Ei bine, apariţia lor este influenţată de molecule din sistemul imunitar. Dacă avem probleme cu acesta, avem probleme şi cu regenerarea creierului. De altfel, se ştie că unele boli nervoase precum depresia, anxietatea, schizofrenia sau bolile degenerative sunt asociate cu un nivel mai mare de inflamaţie, atât în creier cât şi în organism. Zona din creier care este afectată în bună măsură de bolile afective  (numită cortexul cingulat subgenual, pentru cei curioşi) se activează şi când avem o inflamaţie în organism. Stresul în general, produce inflamaţie, de aceea, un tratament împotriva stresului şi depresiei este administrarea de anti-inflamatoare, gen aspirină.

Împreună împotriva bolilor. Relaţiile sociale sunt foarte legate de imunitate. Oamenii care au puţini prieteni sau se simt singuri, au un nivel mai ridicat de molecule ale sistemului imunitar, la fel ca atunci când au o inflamaţie sau infecţie. Ei sunt şi mai expuşi la asemenea probleme medicale datorită unui sistem imunitar mai obosit. Dacă pierdem pe cineva drag, se activează zona durerii fizice din creier şi apar reacţii inflamatorii în organism. La fel se întâmplă când primim o evaluare negativă din partea cuiva. S-a descoperit că zonele din creier care răspund la pierderea unei relaţii sociale importante sunt cam aceleaşi care răspund la durere şi activează sistemul imunitar ca răspuns la ameninţări fizice. Apoi, felul în care empatizează cu problema noastră doctorul care ne tratează, cât de sincer, preocupat şi suportiv îl simţim, scurtează durata bolii pe care o avem şi mobilizează mecanismele imunitare care se luptă cu boala. Dacă suntem martori la scene crude, în care oameni mutilaţi ne prezintă problemele lor, şi inainte de a ne culca ni se dă în nas cu un spray ce conţine molecule din sistemul imunitar care răspund la inflamaţii, ni se fixează mai puternic amintirea legată de scenele văzute. Acestea se fixează în timpul somnului în aceeaşi perioadă când are loc şi răspunsul imunitar la infecţii. Se ştie că somnul ne vindecă, de aceea suntem mai somnolenţi când suntem bolnavi. Chestia e că sistemul imunitar tratează scenele traumatizante ca şi pe o boală şi favorizează formarea de memorii aversive faţă de acea informaţie pentru a ne proteja pe viitor de acele situaţii.

Planificarea imunităţii. Chiar şi modul în care reuşim să ne gestionăm timpul şi activitatea impactează imunitatea. Dacă în mod constant suntem prea încărcaţi cu sarcini, trebuie să luăm prea multe decizii, nu vedem finalitatea a ce facem şi simţim că nu ne ajunge timpul, ne scade imunitatea, iar în organism apar moleculele pro-inflamatorii de care vorbeam.

Dacă vreţi un secret cum să vă menţineţi imunitatea cât mai bună fără să luaţi nici un fel de medicamente – înconjuraţi-vă de oameni cu care puteţi povesti ce vă interesează şi pe care ştiţi că vă puteti baza oricând, implicaţi-vă în activităţi care au o semnificaţie deosebită pentru voi, în care credeţi foarte mult şi încercaţi să aveti cât mai des anticipări positive. Adică să vă gândiţi la lucruri plăcute care urmează să vi se întâmple: succese, întâlniri, excursii, cadouri, etc. Ţoate acestea vă întăresc şi creierul şi imunitatea.