Stresul din mintea noastra si razboiul din lumea celulelor (2)

In acest post va prezint un nou fragment din noua mea carte Stresul din mintea noastra si razboiul din lumea celulelor, lansata acum 2 saptamani cu ocazia targului de carte Gaudeamus (vezi poza).

" Nu este ceva nou faptul cӑ Psihologia este o continuare a curentului filosofic intitulat “filosofia minţii”, apӑrut prima datӑ ȋn Grecia anticӑ. Ȋnsӑ ȋn continuare ea este doar o disciplinӑ descriptivӑ şi nu explicativӑ deşi au trecut 300 de ani de cȃnd Immanuel Kant remarca acest lucru. De la ȋnfinţarea ei oficialӑ şi pȃnӑ ȋn ziua de astӑzi, Psihologia a cules un munte de date privind timpi de reacţie, cuvinte memorate, stiluri decizionale sau de rezolvare a unor probleme, stiluri de ataşament şi de reacţionare faţӑ de diverse situaţii. Dar deşi foloseşte aparaturӑ modernӑ precum şi procedee statistice avansate, psihologia experimentalӑ are o mare problemӑ ȋn a explica rezultatele pe care le obţine. Acest lucru se datoreazӑ folosirii şi ȋn ziua de azi ȋn scop explicativ a facultӑţilor mentale inventate de filosofii antichitӑţii şi ignorarea datelor privind construcţia şi funcţionarea creierului. Mai mult, o bunӑ parte a specialiştilor din ziua de azi ȋncӑ interpreteazӑ activӑrile observate ȋn studiile RMN prin intermediul calitӑţilor sufletului inventate acum 2000 de ani şi localizate de fapt, la acea datӑ, ȋn inimӑ ca sediu al sufletului. De aceea, ea este mai degrabӑ o disciplinӑ descriptivӑ care observӑ, grupeazӑ datele şi stabilieşte diverse corelaţii ȋntre ele dar datoritӑ instrumentelor folosite precum şi a paradigmelor de interpretare nu are acces la cauzele fenomenelor observate. 

Creierul s-a dezvoltat pentru a coordona acţiunile organismului, ȋn special ca rӑspuns la mediul aflat ȋn schimbare. De aceea, el este structurat ca şi conexiuni ȋntre partea senzorialӑ şi cea motorie. Creierul este ȋn sens larg un organ senzorio-motor de navigare ȋntr-un mediu aflat ȋn permanentӑ schimbare. El permanent ȋnvaţӑ, reȋnvaţӑ şi ȋşi modificӑ arhitectura ȋn funcţie de aceste procese de ȋnvӑţare. De aceea, şi-a dezvoltat mecanisme speciale care sӑ ȋi permitӑ adaptarea rapidӑ la schimbӑri prin ȋnvӑţare. Unul dintre acestea este eroarea ȋn predicţie care apare ȋn cadrul reţelelor dedicate ȋnvӑţӑrii instrumentale (sau operante), dar şi ȋn cazul altor reţele care au rolul de a ȋnvӑţa relaţii cauzale şi succesiuni temporale. Eroarea ȋn predicţie poate fi atȃt pozitivӑ cȃt şi negativӑ şi este esenţialӑ ȋn adaptarea rapidӑ la schimbare. Este important de spus cӑ acest semnal se declanşeazӑ ȋn cadrul reţelelor implicate ȋn ceea ce numim ȋn mod tradiţional planificare, luarea deciziei şi procesarea feedback-ului guvernȃnd astfel modul ȋn care ne formӑm o pӑrere despre lumea din jur şi modul ȋn care ne structurӑm acţiunile. Ȋn aceastӑ carte am arӑtat cӑ ea merge mult dincolo de ce se credea ȋn teoriile ȋnvӑţӑrii, fiind rӑspunzӑtoare de emoţii, stres, anxietate şi chiar de neurodegenerare.

De ce trebuie sӑ ştim aceste lucruri? Au ele vreo importanţӑ practicӑ pentru un psiholog, sau psihiatru? Aşa cum am arӑtat ȋn ultimul capitol patologia psihiatricӑ este ȋn mare mӑsurӑ cauzatӑ sau mӑcar relaţionatӑ cu alterӑri ȋn reacţia la stres a celulelor, conducȃnd la inflamaţii, stres oxidativ, distrugerea ADN-ului, ȋmbӑtrȃnirea prematurӑ a celulelor şi diverse tulburӑri hormonale şi ale factorilor de creştere. Un element important ȋl constituie prevenţia – am aflat multe despre stilul de viaţӑ şi cel de parenting care protejeazӑ creierul de apariţia unor boli, mai ales ȋn timpul copilӑriei şi adolescenţei. Mai mult, se pare cӑ unele manifestӑri dintre cele de mai sus se pot constitui ȋn biomarkeri de identificare precoce a bolilor, ceea ce ar asigura un mai mare succes al tratamentului. Iar ȋn ce priveşte tratamentul, se pare cӑ rӑspunsul celulelor nervoase la tratament medicamentos dar şi psihoterapeutic depinde de starea ȋn care se aflӑ mecanismele de plasticitate, mecanisme care pot fi influenţate pozitiv prin tehnici specifice."  

Stresul din mintea noastra si razboiul din lumea celulelor

Asa cum spuneam in postarea trecuta, tocmai am scos o noua carte. Ea a fost lansata sambata la Targul de Carte Gaudeamus. Iata un fragment din concluziile acestei carti.

" Creierul s-a dezvoltat pentru a coordona acţiunile organismului, ȋn special ca rӑspuns la mediul aflat ȋn schimbare. De aceea, el este structurat ca şi conexiuni ȋntre partea senzorialӑ şi cea motorie. Creierul este ȋn sens larg un organ senzorio-motor de navigare ȋntr-un mediu aflat ȋn permanentӑ schimbare. El permanent ȋnvaţӑ, reȋnvaţӑ şi ȋşi modificӑ arhitectura ȋn funcţie de aceste procese de ȋnvӑţare. De aceea, şi-a dezvoltat mecanisme speciale care sӑ ȋi permitӑ adaptarea rapidӑ la schimbӑri prin ȋnvӑţare. Unul dintre acestea este eroarea ȋn predicţie care apare ȋn cadrul reţelelor dedicate ȋnvӑţӑrii instrumentale (sau operante), dar şi ȋn cazul altor reţele care au rolul de a ȋnvӑţa relaţii cauzale şi succesiuni temporale. Eroarea ȋn predicţie poate fi atȃt pozitivӑ cȃt şi negativӑ şi este esenţialӑ ȋn adaptarea rapidӑ la schimbare. Este important de spus cӑ acest semnal se declanşeazӑ ȋn cadrul reţelelor implicate ȋn ceea ce numim ȋn mod tradiţional planificare, luarea deciziei şi procesarea feedback-ului guvernȃnd astfel modul ȋn care ne formӑm o pӑrere despre lumea din jur şi modul ȋn care ne structurӑm acţiunile. Ȋn aceastӑ carte am arӑtat cӑ ea merge mult dincolo de ce se credea ȋn teoriile ȋnvӑţӑrii, fiind rӑspunzӑtoare de emoţii, stres, anxietate şi chiar de neurodegenerare.

Oamenii considerӑ temӑ de dezbatere asemӑnӑrile dintre noi şi maimuţe, procentul de 98-99% de similaritate geneticӑ fiind permanent motiv de dispute evoluţioniste. Aceastӑ temӑ este ȋnsӑ doar cea mai mediatizatӑ şi cea mai puţin revoluţionarӑ, oamenii fiind probabil mult mai bulversaţi dacӑ ar ştii cӑ 8% din genele lor sunt gene de viruşi, iar aproape jumӑtate din genele lor sunt fabricate de cӑtre viruşi. Organele noastre sunt sisteme de celule care trӑiesc ȋn simbiozӑ pe baza unor mecanisme moştenite de la viruşi şi bacterii, adicӑ primele forme de viaţӑ de pe Pӑmȃnt. Nici creierul nu face excepţie. Iar ce numim reţele neuronale sunt de fapt populaţii celulare – celule gliale şi neuroni – care incearcӑ sӑ supravieţuiascӑ ȋn gelul din craniul nostru la fel cum strӑmoşii lor ȋncercau sӑ supravieţuiascӑ ȋn mlaştini şi ape. Ele proceseazӑ semnalele din mediul ȋnconjurӑtor, se hrӑnesc, comunicӑ ȋntre ele şi se apӑrӑ la fel cum o fac organismele unicelulare care ȋncӑ populeazӑ planeta. Deşi au evoluat pentru a procesa semnale din mediu tot mai complexe, sistemele lor de hrӑnire, comunicare şi apӑrare au rӑmas similar cu cele ale strӑmoşilor lor. De aceea, celulele – şi aici vorbesc atȃt despre neuroni cȃt şi despre celule gliale – care proceseazӑ eroarea negativӑ ȋn predicţie rӑspund ca şi cum organismul ar fi ameninţat de un pericol fizic. Eşecurile, feedback-ul negativ sau pierderea sunt tratate ca şi traumele fizice sau corpii strӑini precum viruşii, microbii sau bacteriile – activȃnd mecanismele durerii şi cele imunitare pro-inflamatorii. Iar celulele din creier rӑspund prin clasicul rӑspuns celular la stres sau pericol. Pe termen scurt acest rӑspuns imunitar noi ȋl simţim ca stres/anxietate iar pe termen lung el conduce la neurodegenerare, distrugȃnd ADN-ul celulelor, conducȃnd la mutaţii şi cancer, afectȃndu-le mecanismele de reparare, distrugȃnd conexiunile dintre ele şi chiar conducȃnd la moartea lor. Prin boli neurodegenerative nu mӑ refer doar la clasicele Alzheimer sau boli autoimune ci şi la depresie, tulburare bipolarӑ sau schizofrenie.

Ȋn mod tradiţional atunci cȃnd se vorbeşte despre performanţa creierului sau patologia acestuia se iau ȋn calcul doar mecanismele sinaptice – neurotransmiţӑtori, receptori, proteine transportoare şi enzime cu acţiune de degradare oxidativӑ. Se uitӑ ȋnsӑ cӑ acestea sunt doar modul ȋn care celulele nervoase comunicӑ ȋntre ele transmiţȃnd semnale cum ar fi cel de pericol, spre exemplu. Ȋn majoritatea demersurilor se ignorӑ celulele propriu-zise şi modul ȋn care ele cresc, se hrӑnesc, consumӑ energie sau se apӑrӑ. Corpul şi creierul sunt practice nişte colecţii de celule, la fel cum specia umanӑ este reprezentatӑ de diverse rase de oameni. Sӑ iei ȋn calcul doar comunicarea sinapticӑ este ca şi cum ai studia specia umanӑ doar uitȃndu-te la ce posteazӑ pe Facebook.

Studiile celulare şi moleculare demonstreazӑ cӑ mecanismele de adaptare la schimbӑri de mediu sunt cele de ȋnvӑţare, iar ȋnvӑţarea este la rȃndul ei mediatӑ de doi factori importanţi – creşterea celularӑ şi metabolismul energetic al celulelor. O expunere exageratӑ la schimbare (a se citi eroare negativӑ ȋn predicţie) afecteazӑ creşterea celularӑ şi metabolismul energetic iar aceste efecte conduc la alterarea conexiunilor dintre neuroni, a descӑrcӑrilor neuronale iar la nivel subiectiv la incapacitate de ȋnvӑţare şi emoţii neplӑcute."  

Am scos o noua carte

Da, am scos o noua carte de neurostiinte. Se intituleaza "Stresul din mintea noastra si razboiul din lumea celulelor". Este o carte despre felul in care a evoluat si inca evolueaza psihologia, intalnindu-se in zilele noastre cu neurostiintele si psihoneuroimunologia. De asemenea, este focusata pe ce inseamna stresul, mergand de la retele mari din creier si neurotransmitatori pina la celule gliale si rolul lor de a controla neuronii. In carte se arata cum stresul psihologic este perceput de celulele gliale si de catre neuroni similar cu durerea fizica si cu infectarea cu organisme straine, raspunsul creierului fiind unul inflamator. Pe termen lung acest raspuns afecteaza ADN-ul neuronilor, conduce la moarte neuronala si manifestari neurodegenerative. Se prezinta rolul acestor manifestari in boli psihice precum depresia dar si in schizofrenie sau Alzheimer. In fine, cartea se incheie intr-o maniera optimista, trecandu-se in revista metode de prevenire a stresului, cu rol deosebit in educatia copiilor si adolescentilor. Este o carte care se adreseaza psihologilor, psihiatrilor dar si altor categorii de medici care se confrunta cu patologia psiho-somatica. Mai jos aveti cuprinsul cartii.
Pentru doritori, lansarea oficiala a cartii va avea loc la Targul de Carte Gaudeamus de sambata 22 noiembrie la Romexpo, ora 12 in sala Rotonda de la parter. Va astept!

Cuprins

Capitolul 1. Psihologia nu s-a tras din filosofie, ea este filosofie 

1.1.            Ȋn deplinӑtatea facultӑţilor mentale? 

1.2.            Ştiinţa bunului simţ 

1.3.            Psihologie = Filosofia minţii 

Capitolul 2. Nu putem afla cauza acţiunilor prin introspecţie 

2.1.      Cȃt de bine ne cunoaştem? 

2.2.      Cum ne pӑcӑleşte creierul 

2.3.      Ce este conştiinţa şi unde apare ea ? 

Capitolul 3. Limitele psihologiei 

3.1.      Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei ştiinţifice 

3.2.      Terapia prin convingeri cauzale 

Capitolul 4. Creierul a evoluat pentru a genera filosofia minţii 

4.1.      Comportamentul uman se bazeazӑ pe aceleaşi mecanisme ca şi comportamentul animal 

4.2.      Filosofia minţii şi Psihologia sunt produsul creierului social     

4.3.      SuperEgo-ul este fӑcut din aceeaşi carne ca şi ID-ul 

Capitolul 5. Creierul este o maşinӑ de ghicit viitorul 

5.1.      Creierul dezvoltat ȋntre senzorial şi motor 

5.2.      Funcţia de bazӑ a creierului senzorio-motor - simularea viitorului 

Capitolul 6. Mecanismul fundamental prin care rӑspundem la mediu 

6.1.      Eroarea ȋn predicţie – cheia adaptӑrii la mediu

6.2.      Eroarea negativӑ ȋn predicţie sau cȃnd simţim cӑ nu avem controlul 

Capitolul 7. Ce este stresul, de fapt 

7.1.      Eroarea ȋn predicţie şi reţelele « atenţionale » ale creierului 

7.2.      Reţeaua atenţionalӑ ventralӑ şi emoţiile declanşate de eroarea negativӑ ȋn predicţie 

7.3.      Stresul ca şi consecinţӑ a persistenţei erorilor ȋn predicţie 

Capitolul 8. Stresul şi rӑspunsul celulelor la schimbare 

8.1.      Eroarea ȋn predicţie, oscilaţiile gamma şi adaptarea la mediu 

8.2.      Celulele gliale – supervizori şi protectorii neuronilor ȋn faţa pericolului 

8.3.      Mitocondriile şi apӑrarea de stresori a celulelor nervoase 

8.4.      Biomarkerii neuroprogresiei şi metode de prevenţie 

Concluzii 

Despre cum se face neuromarketing in Romania

Revin cu interviurile filmate pentru Psychologies TV. In acesta vorbesc despre neuromarketing. Neuromarketing-ul (mai recent numit de unii Consumer Neuroscience) este combinatia dintre neurostiinte si marketing sau aplicarea neurostiintelor in scop de marketing. Dat fiind ca ma ocup de acest domeniu din 2010 (realizand si primele studii de neuromarketing din Romania) am folosit acest prilej pentru a vorbi despre ce inseamna neuromarketing, ce se poate obtine cu ajutorul lui dar am si incercat sa combat niste mituri care circula despre el. Daca sunteti interesati dati click aici:

https://www.youtube.com/watch?v=BJC12_b5T8Y&feature=youtu.be

 

Interviu

Luna aceasta am dat un interviu la Radio Romania Cultural in cadrul emisiunii Nascut in Romania. Este o emisiune in care sunt prezentate biografii ale unor romani care activeaza in diverse domenii (stiinta, cultura, etc). Daca doriti sa ascultati interviul dati click pe linkul de mai jos care va duce in pagina emisiunii. Inainte de a da scroll-down ca sa ma gasiti pe mine, mergeti in dreapta sus unde apare o poza cu un studio si sub care scrie Live din studio. Acolo apasati pe pauza pentru a se opri sonorul emisiunii care este in direct la ora respectiva la radio. Dupa ce reusiti asta, cautati-ma pe mine iar sub prezentarea mea gasiti si un player cu inregistrarea emisiunii. Porniti de acolo interviul, facand click pe butonul Play. Succes!

http://www.radioromaniacultural.ro/nascut_in_romania-3886
 

Ce este stresul si cum sa ii facem fata

Revin cu un nou filmuletz din seria interviurilor pentru Psychologies TV. In acesta tratez problema stresului - ce este de fapt stresul, cum se manifesta el, ce efecte are asupra creierului si organismului, care sunt factorii care ne fac sa fim mai sensibili la stres, cum se poate identifica aceasta sensibilitate la copilul mic si ce masuri se pot lua pentru prevenirea lui.

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/efectele-stresului-asupra-creierului-2142269

Cum se explica homosexualitatea

In acest filmuletz, din acelasi ciclu al interviurilor pentru Psychologies TV, tratez problema homosexualitatii.

https://www.youtube.com/watch?v=uu-byhp5-XQ
 

De ce dispare dorinta sexuala intr-o relatie de durata

Asa cum am inceput saptamana trecuta, continui cu un nou filmuletz in care vorbesc despre dorinta sexuala si de ce dispare ea intr-un cuplu. Enjoy!

https://www.youtube.com/watch?v=jq1kIOTMII8

 

De ce ne indragostim?

Am revenit din vacanta. Si odata cu noul sezon m-am gandit sa fac si o schimbare de forma (cel putin deocamdata). Stiti vorba aia cu o imagine face cat o mie de cuvinte. Ei bine, un filmuletz face si mai mult. O sa postez in cele ce urmeaza cateva interviuri acordate in aceasta vara pentru Psychologies TV. Iata-l pe primul.


https://www.youtube.com/watch?v=ic-ilIkDYZ8

Ȋn noi sunt douӑ persoane – una de varӑ şi una de iarnӑ

Civilizaţia deşi ne-a uşurat viaţa ne-a ȋndepӑrtat de esenţa noastrӑ biologicӑ. Lumina electricӑ, antibioticele, chimicalele de tot soiul, hormonii alimentari, lifturile şi maşinile ne-au slӑbit organismul. Studiile aratӑ cӑ deşi avem mai multӑ şcoalӑ acum, tindem tot mai mult sӑ ne ignorӑm procesele naturale din organism şi suntem ȋn bunӑ mӑsurӑ responsabili de “bolile modernitӑţii”. Ȋn acest post o sӑ prezint ca exemplu modul ȋn care, fӑrӑ sӑ ştim, ne dӑm peste cap metabolismul şi ȋn felul acesta ne predispunem la boli.

Avem 2 metabolisme – unul de varӑ şi unul de iarnӑ. Metabolismul nostru a fost programat de cӑtre evoluţie sӑ funcţioneze dupӑ anotimpuri – anotimpul rece şi cel cald. Vara a fost ȋntotdeauna o perioadӑ a surplusului, cȃnd organismul avea parte de un aport caloric mai mare dar care, ȋn acelaşi timp, era dobȃndit cu efort fizic (cules, vȃnӑtoare, pescuit). De aceea vara reprezintӑ un moment de creştere - se produc noi celule şi creşte masa organismului. Iar exerciţiul fizic asigurӑ funcţionarea eficientӑ a acestui surplus de biomasӑ. Ȋn timpul verii metabolismul este controlat de o proteinӑ numitӑ mTOR (mammalian target of rapamycin). Aceastӑ proteinӑ faciliteazӑ sinteza de noi proteine folosindu-se “materialele” pe care organismul le asimileazӑ din mediu. Totuşi, mTOR are douӑ feţe: ea promoveazӑ creşterea ȋn celulele nediferenţiate care ȋncӑ se pot divide, ȋn schimb produce acumulare de reziduri, oxidare şi inflamaţii ȋn celulele deja diferenţiate care nu pot gestiona excesul de calorii. Procesele de stres oxidativ şi inflamatoare afecteazӑ atȃt intestinele cȃt şi sistemul nervos, conducȃnd la tulburӑri de trafic intestinal, constipaţie, diaree dar şi anxietate. Iarna a fost ȋntotdeauna o perioadӑ de restricţii calorice, o perioadӑ cȃnd resursele acumulate ȋn timpul verii trebuiau folosite cu mare eficienţӑ pentru a asigura supravieţuirea. Ȋn timpul iernii metabolismul este controlat de o proteinӑ numitӑ AMPK (AMP activated protein kinase). Aceastӑ proteinӑ “de iarnӑ” optimizeazӑ eficienţa energeticӑ şi stimuleazӑ reciclarea materialelor din celule. Ea are efecte regeneratoare a organismului şi anti-inflamatoare. Activitatea anti-inflamatorie din timpul iernii ne protejeazӑ şi de anxietate (chiar terapiile de desensibilizare la fobii sunt mai eficiente iarna) dar favorizeazӑ şi flora microbianӑ din intestine.

 

Civilizaţia ne-a bulversat metabolismul. Este interesant cӑ studiile pe nutriţie realizate pȃnӑ ȋn anii ’80 s-au concentrat ȋn special pe boli de subnutriţie, ȋn schimb dupӑ anii ’80 cercetarea a fost redirecţionatӑ pe bolile de exces caloric. Progresul industrial şi tehnologic a avut douӑ tӑişuri – multe ţӑri dezvoltate se confruntӑ acum cu o “varӑ nesfȃrşitӑ” din punct de vedere al aportului caloric, dar şi un regim sedentar de viaţӑ. Acest lucru a condus la o adevӑratӑ epidemie de obezitate şi o creştere a bolilor cronice de naturӑ inflamatorie. Multe dintre genele care se ştie cӑ ne protejeazӑ de diabet, cancer şi boli cardiovasculare sunt “gene de iarnӑ” coordonate de proteina AMPK, ȋn timp ce “genele de varӑ” coordonate de proteina mTOR conduc la inflamaţii pe fond de exces caloric dacӑ asociat cu lipsӑ de activitate fizicӑ.

Ce concluzii am putea trage? Pӑi ȋn primul rȃnd sӑ mȃncӑm mai puţin toamna-iarna decȃt primӑvara-vara (vӑ daţi seama cӑ romȃnul face exact invers), iar vara deşi putem mȃnca mai fӑrӑ grijӑ trebuie sӑ facem multӑ activitate fizicӑ. Nu şi iarna, pentru cӑ organismul nu este programat sӑ facӑ efort iarna. Ȋn plus, primӑvara-vara sӑ avem grijӑ sӑ consumӑm antioxidanţi şi sӑ avem la noi ceva anti-inflamatoare pe care sӑ le luӑm imediat ce dӑm semne de inflamaţie, pentru cӑ se poate complica situaţia mai uşor decȃt iarna. Mai degrabӑ sӑ facem exerciţii pentru masa muscularӑ primӑvara-vara şi sӑ ȋncercӑm sӑ ne odihnim mai mult toamna-iarna. Tot primӑvara-vara sӑ consumӑm şi probiotice (cum ar fi iaurt cu bacterii) şi sӑ fim conştienţi cӑ ne putem panica mai uşor ȋn perioada asta şi putem face mai uşor fobii.

Se poate trata autismul cu un medicament inventat acum 100 de ani?

Autismul este una dintre cele mai traumatizante diagnostice pe care le paote afla un pӑrinte despre copilul sӑu. Un copil autist face frecvent gesturi repetitive şi fӑrӑ sens, nu are contact cu alte persoane decȃt pӑrinţii sau oameni foarte apropiaţi, are comunicare verbalӑ limitată chiar şi cu aceştia și ȋn general prezintӑ interese foarte restrânse, o foarte atipicӑ la copil lipsӑ de curiozitate faţӑ de situaţiile noi sau chiar stres ȋn aceste situaţii. Răspândirea bolii este cam de 6 cazuri la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete. Conform observaţiilor pӑrinţilor, copiii autişti par prinşi sub un fel de vӑl ȋnsӑ uneori vӑlul se dӑ la o parte iar copiii se joacӑ normal şi folosesc cuvinte pe care nu pӑreau cӑ le ştiu ȋnainte.

Autismul – boalӑ metabolicӑ. Ȋn mod absolut ciudat acest fenomen de aparentӑ normalitate apare atunci cȃnd copiii au febrӑ sau alt tip de stres. Studiile ştiinţifice au confirmat aceste observaţii, ȋn 2007 cercetӑtorii de la University of California San Diego descoperind cӑ 83% dintre copiii cu autism prezintӑ ameliorӑri temporare ale stӑrii lor atunci cȃnd au febrӑ. Ȋn general autismul se credea cӑ este rezultatul anormalitӑţilor la nivelul sinapselor. Dar dat fiind efectul benefic al unei manifestӑri precum febra, care ţine de starea generalӑ a organismului şi nu e specificӑ sinapselor, oamenii de ştiinţӑ s-au ȋntrebat dacӑ problema nu are ca origine ceva mult mai adȃnc, cum ar fi metabolismul celulelor - ȋn cazul nostru al neuronilor. Pentru a testa aceastӑ idee ei s-au aplecat asupra a ce se numeşte rӑspunsul la stres al celulelor , prin care orice celulӑ se protejeazӑ de ameninţӑri precum infecţii cu viruşi, temperaturӑ ridicatӑ, raze ultraviolete sau alte toxine. Acest rӑspuns la stres determinӑ o celulӑ sӑ se comporte ca “o ţarӑ pe timp de rӑzboi” – adicӑ ele ȋşi securizeazӑ graniţele. Dacӑ vorbim despre neuroni rezultӑ o afectare a comunicӑrii ȋntre ei ceea ce ar putea explica sensibilitatea exageratӑ la stimuli şi intoleranţa pentru orice este nou, caracteristice autiştilor. Alte boli care au la bazӑ anormalitӑţi ale rӑspunsului la stres al celulelor sunt ADHD, alergiile alimentare, astmul, sindromul Tourette (sau al ticurilor), tulburarea bipolarӑ (sau maniaco-depresivӑ), schizophrenia, stresul post-traumatic, gȃndurile de suicid, diabetul, Alzheimerul, Parkinsonul şi bolile autoimune (precum artrita reumatoidӑ, scleroza multiplӑ sau lupusul).

 

 

Medicament pentru boala somnului vindecӑ autismul. Dezvoltat ȋn 1916 ȋn Germania pentru a trata “boala somnului” produsӑ de musca tze-tze şi cu care se confruntau exploratorii europeni ȋn Africa, medicamentul numit Suramin (numele sӑu comercial e Germanin) s-a descoperit ȋn 1988 cӑ suprimӑ rӑspunsul foarte accentuat la stres al neuronilor blocȃnd aşa-numiţii receptori purinergici. Aceşti receptori se gӑsesc ȋn toate celulele dar cei din neuroni sunt implicaţi ȋn multe dintre procesele care sunt afectate ȋn autism – dezvoltarea creierului, producerea de noi sinapse, inflamaţiile şi coordonarea motorie. Noua idee este cӑ autismul ar fi cauzat de un  rӑspuns exagerat şi prea persistent la stres al celulelor nervoase. Ȋn 2013, cercetӑtorii mai sus menţionaţi au efectuat un experiment pe şoareci modificaţi pentru a dezvolta autism pentru a testa aceastӑ idee. Aceşti şoareci modificaţi sunt mai puţin sociali şi nu le place noutatea, similar cu unele dintre simptomele copiilor autişti. Studiul a descoperit cӑ dupӑ injecţii zilnice cu Suramin, şoarecii care aveau vȃrsta echivalentӑ a unui adolescent (15 ani) nu mai prezentau manifestӑrile menţionate mai sus. Ȋn plus, alte caracteristice metabolice precum temperatura corpului, transportul energiei ȋntre neuroni şi structura sinapselor s-au ȋmbunӑtӑţit sau chiar corectat. Aceiaşi cercetӑtori, ȋn 2014 au efectuat un nou studiu ȋn urma cӑruia au vӑzut cӑ administrarea unei singure injecţii cu Suramin la şoarecii care aveau vȃrsta echivalentӑ unui om de 30 de ani a condus la comportamente de abordare a şoarecilor strӑini şi de investigare a mediilor noi, nefamiliare. Din punct de vedere al metabolismului, tratamentul ameliora 17 dintre cele 18 cӑi metabolice care erau afectate la şoarecii cu autism. Ȋnsӑ dupӑ 5 sӑptӑmȃni, efectul acestei injecţii dispӑrea.

Ce ȋnseamnӑ asta? S-a descoperit leacul autismului? Neurologii pediatrii americani au observat imediat cӑ şoarecii nu sut oameni, au creierul diferit, prezintӑ doar o parte dintre caracteristicile autismului uman, şi oricum tratamentul cu Suramin nu se poate administra timp ȋndelungat la copii datoritӑ efectelor sale secundare precum anemia. Totuşi, cercetӑtorii din California au anunţat cӑ au ȋnceput un studiu clinic pe un mic grup de copii cu autism care vor primi o singurӑ dozӑ de Suramin. Studiul se va finaliza la sfȃrşitul anului. Este prea devreme ca sӑ tragem o concluzie, dar odatӑ identificat mecanismul care stӑ la baza unei boli, este doar o chestiune de timp pȃnӑ apare şi medicamentul potrivit, care sӑ fie scos special pentru om şi sӑ prezinte riscuri minime.