Creierul de Homo Sapiens

Dragi prieteni
A sosit momentul sa lansez o noua carte. Se numeste "Creierul de Homo Sapiens; Ghid de utilizare" si este practic o colectie de interviuri acordate Iulianei Alexa, redactorul sef al revistei Psychologies, cu care am o colaborare inca din 2012. Lansarea va avea loc la targul de carte Gaudeamus, vineri 18 noiembrie, la ora 17.30, standul numarul 18 la editura Eikon. Iata in continuare si prefata cartii, ca sa va faceti o idee despre continut. Va astept!

Aţi auzit de inteligenţa personală? Ea este acea inteligenţă care vă ajută să fiţi un bun psiholog. Sau un „psiholog nativ“, cum s-ar zice. Ne folosim de această abilitate pentru a ghici informaţii privind alte persoane în funcţie de acţiunile lor, dar şi de aspectul lor fizic şi vestimentar sau de diverse bunuri ale acestora. Iar aceste informaţii sunt utilizate apoi în a ne forma o impresie despre acea persoană şi a o încadra într-o categorie de oameni cunoscuţi. Din aceste informaţii putem deduce cum să ne purtăm în viitor cu acea persoană şi cum va reacţiona aceasta sau putem ghici cauzele posibile din spatele comportamentului oamenilor.  Dacă sunteţi acest gen de om vă va place această carte. Chiar o veţi găsi fascinantă.

Din ea puteţi ȋnvăţa multe lucruri noi, dar mai ales puteţi ȋnvăţa cum să ȋnvăţaţi. De ce? Pentru că oamenii ȋn general ştiu puţine lucruri despre ȋnvăţare şi ȋn bună parte cele ştiute sunt greşite. Cei mai mulți oameni folosesc ca şi tehnici de ȋnvăţare recitirea și sublinierea, dar acestea nu cresc performanţa. Sublinierea unui material care trebuie ȋnvăţat este simplă și rapidă - dar face prea puțin pentru a îmbunătăți performanța. De fapt, aceasta poate afecta performanța pe unele sarcini de nivel superior. Conform studiilor, beneficiul recitirii pare să se vadă după lectura a doua, ȋnsă scade după repetiții suplimentare. Decât să pierdeţi timpul mai bine renunţaţi ȋn favoarea unor strategii mai active. Ȋn carte o să aflaţi care sunt.

În general se crede că creierul este un organ extrem de sensibil. Studiile din ultimii  ani au descoperit că acest organ este al naibii de solid şi rezistent, având inclusiv o stranie capacitate de a se remodela şi repara singur. Este important de subliniat însă că, deşi are o asemenea capacitate de reparare, creierul trebuie şi ajutat puţin prin “reţete” specifice. Chestia este că aceste reţete nu sunt intuitive, sunt chiar contra-intuitive şi pot fi aflate doar studiind funcţionarea lui. Puteţi afla din această carte aceste reţete, aplicate ȋn cazul accidentelor vasculare cerebrale, dar şi a fobiilor şi adicţiilor.

Ştiaţi că atunci cȃnd generӑm idei noi, creative, ne folosim de aceeaşi reţea din creier prin care ne aducem aminte episoade de viaţӑ sau ȋncercӑm sӑ prezicem viitorul? Practic informaţia stocatӑ ȋn creier este reactualizatӑ şi recombinatӑ ȋntr-o manierӑ nouӑ, iar acest proces ȋl folosim fie cȃnd vrem sӑ simulӑm viitorul posibil fie cȃnd inventӑm sau creӑm ceva. Deci imaginaţia şi creativitatea sunt dependente de cunoştinţele şi experienţele noastre şi de capacitatea de a le stoca şi reaminti. Iar anumite culori stimulează creativitatea mai mult decât altele. S-a observat că e bine să fie vopsită în albastru camera de lucru dacă vrei să fii creativ. Să fie înaltă, să aibă boltă, să nu aibă tavanul jos, pentru că în acest caz individul devine doar vigilent, concentrat pe detalii şi căutarea greşelilor. Este preferabil să existe geamuri mari, cu vedere largă, dar nu către blocul de vizavi sau altă clădire de beton, ci e recomandabil să vezi verdeaţă. Şi nu, brainstorming-ul nu stimulează creativitatea, şi emisfera dreaptă nu este mai creativă decât cea stângă!

Probabil nu ştiaţi că gȃndirea superstiţioasă şi credinţa in semne este o caracteristică a dezvoltării omului, copiii mici avȃnd ȋn mai mare măsură o gȃndire logică, neȋnclinată spre asemenea speculaţii. Ȋn mod natural, ȋn jurul vȃrstei de 8-9 ani copiii tind să aibă o gȃndire de tip creaţionist – adică cea in care cred că personaje supranaturale gen Dumnezeu sunt responsabile de fenomene naturale şi de lumea din jur in general. Asta dacă nu intervin părinţii sau mediul din jurul lor şi ii deturnează spre o gȃndire de tip evoluţionist, sau ştiinţifică.  Aceste descoperiri nu răspund la intrebarea dacă există sau nu Dumnezeu,  ci doar ne arată că credinţa in personaje supranaturale de esenţă antropomorfă şi tendinţa de a dezvolta poveşti cu ele – a se citi religii – este scrisă ȋn modul de construcţie a creierului uman.  A  crede in Dumnezeu nu este o chestiune de alegere personală ci este un dat fiziologic şi anatomic. Ȋn carte veţi găsi cum s-a descoperit acest lucru precum şi alte detalii şocante.

Cam toată lumea ştie că bărbaţii sunt interesaţi de sex tot timpul, dar mai puţini ştiu că femeile sunt mai deschise ȋn special ȋn timpul ovulaţiei, adică prin ziua a 14-a după ciclu. De fapt, există două vȃrfuri de activitate, atȃt ȋn ziua a 7-a cȃt şi ȋn a 14-a creierul lor fiind foarte sensibil la stimuli recompensatori. Hormonul sexual estrogen este ridicat in această perioadă şi influenţează secreţia de dopamină, ceea ce stimulează explorarea, asumarea riscurilor şi căutarea de senzaţii. Chiar şi la consum de droguri sunt mai deschise! E interesant că şi genul de bărbaţi preferaţi se modifică ȋn funcţie de ovulaţie, majoritatea femeilor preferȃnd bărbaţi mai “macho”in această perioadă. Apoi, dacă la barbaţi nu prea diferă orgasmul obţinut prin masturbare de cel obţinut prin actul sexual, la femei diferă semnificativ orgasmul obţinut prin act sexual, el fiind mai intens şi culmea, şi mai intens dacă poartă şosete ȋn timpul sexului!

La începutul anilor 2000 cercetătorii de la University College, Londra, au şocat lumea publicând studii care arătau că creierul răspunde la imaginile persoanelor dragi – fie că sunt copii, fie partenerii romantici – prin aceleaşi zone care procesează drogurile. Deci putem spune cu mare grad de siguranță că dragostea este o adicţie. În presa vremii chiar se glumea, spunându-se că ar trebui să li se interzică oamenilor să se îndrăgostească, lăsându-i doar pe cei bolnavi terminal să o facă. Pentru că ei tot au dreptul legal să primească morfină...Iar la întrebarea „Cum să fac să mă îndrăgostesc fără să sufăr după aceea, dacă nu merge?” răspunsul este „Nu se poate”. Dragostea şi suferinţa sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. Ȋn carte veţi afla de ce.

Sunteţi un om fericit? Se pare că nivelul de fericire al fiecăruia se setează până pe la 21 de ani în funcție de modul în care se construiește creierul. În creier există o rețea de neuroni care este răspunzătoare de felul în care ne vedem pe noi înșine și ne evaluăm viaţa. Această rețea se ocupă cu introspecţia, cu aprecierea a ceea ce ne place, cu atitudinile pe care le luăm față de ceva, cu a judeca oamenii din jur, precum și cu a ne aminti experiențele din viața noastră. Ea este un fel de rezervor al amintirilor și, în general, al cunoștințelor pe care le-am acumulat și este considerată sediul conștiinței. De asemenea, tot de această rețea ne folosim când facem proiecții privind viitorul și ne imaginăm diverse lucruri. Părinții știu că sunt răspunzători de fericirea copiilor, dar, probabil, nu toți știu ce trebuie să facă pentru asta. Ştiţi replica din celebrul film cu Tom Hanks: Life is like a box of chocolate. You never know what you get. Dacă vedeţi lucrurile în felul ăsta, înseamnă că ați avut o copilărie reușită.

Şi dacă veni vorba de copii, ştiaţi că inteligenţa e transmisă la copil mai ales de către cromozomul X? Dacă copilul este băiat el are obligatoriu cromozomul Y de la tată, iar cel X de la mamă. Dacă este fată ea va moşteni un X de la mamă şi un altul de la tată. Deci băieţii moştenesc inteligenţa pe linia mamei in timp ce fetele, au şanse egale să o ia de la mamă sau de la tată. Ce e mai interesant  e că atunci cȃnd un băiat moşteneşte inteligenţa, e posibil ca el să aibă inteligenţa bunicii şi nu a mamei. Deci, dacă tu ca bărbat iţi doreşti să faci un băiat (aşa cum vor majoritatea), ai grijă ca viitoarea soţie şi mai ales mama soţiei să fie deştepte. Ȋn carte găsiţi explicaţia.

Puţine mame ştiu că ȋntre ele și fătul lor există un permanent schimb de celule care se fixează ulterior în organe precum plămânii, ficat, inimă, rinichi sau piele, fenomen numit microhimerism. Mai ciudat este fenomenul în care celulele fătului ajung în corpul mamei, rămân acolo, iar cu ocazia unei noi sarcini trec prin placentă în corpul noului făt, deci al viitorului frate. O femeie poate avea celule microhimerice atât de la mamă, cât şi de la propriii copii, şi există dovezi privind competiţia dintre aceste celule în corpul mamei.  Unul dintre rolurile pe care le joacă acestea este de a repara ţesuturile bolnave ale mamei, existând date pe şobolani cum că ele migrează în inima afectată a mamei, unde ajută la vindecarea ei. De asemenea, prin caracterul lor genetic mixt – parte a mamei parte a fătului – ele pot ajuta organismul să lupte împotriva tumorilor. Asemenea celule microhimerice au fost identificate şi în creierul mamei, unde ele se pot transforma în neuroni, integrându-se în circuitele existente, şi se speculează că ar asigura protecţia faţă de Alzheimer.

Ȋn fine, ȋn cartea veţi găsi sfaturi despre cum să vă folosiţi creierul vara respectiv iarna. Metabolismul nostru a fost programat sӑ funcţioneze dupӑ anotimpuri – anotimpul rece şi cel cald. Vara a fost ȋntotdeauna o perioadӑ a surplusului, cȃnd organismul avea parte de un aport caloric mai mare dar care, ȋn acelaşi timp, era dobȃndit cu efort fizic (cules, vȃnӑtoare, pescuit). De aceea vara reprezintӑ un moment de creştere - se produc noi celule şi creşte masa organismului. Iar exerciţiul fizic asigurӑ funcţionarea eficientӑ a acestui surplus de biomasӑ.

Studii recente realizate la Universitatea Cambridge au descoperit că un sfert dintre genele umane ȋşi schimbă exprimarea ȋn funcţie de anotimp. Astfel, vara sunt mai active genele care au efect anti-inflamator ȋn timp ce iarna aceste gene sunt mai puţin active ceea ce conduce la un efect inflamator ȋn organism. Ȋn plus, vara organismul secretă mai multă vitamina D datorită expunerii la soare. Din acest motiv iarna suntem mai expuşi la boli cardiovasculare, diabet, boli autoimune şi artrită. Şi binenţeles la diverse viroze. Ȋn general iarna suntem mai bolnavi, pentru că imunitatea noastră este mai scăzută, din motive genetice. Din aceleaşi motive, vara suntem mai sănătoşi – având o imunitate mai bună. Chiar şi creierul are cea mai eficientă mobilizare pe atenţie şi memorie de lucru ȋn perioada iunie - ȋnceputul lui octombrie şi cea mai slabă ȋn perioada decembrie-martie. De aceea ar trebui sӑ mȃncӑm mai puţin toamna-iarna decȃt primӑvara-vara (vӑ daţi seama cӑ mulţi fac exact invers), iar vara deşi putem mȃnca mai fӑrӑ grijӑ trebuie sӑ facem multӑ activitate fizicӑ. Nu şi iarna, pentru cӑ organismul nu este programat sӑ facӑ efort iarna. Ȋn plus, iarna sӑ avem grijӑ sӑ consumӑm antioxidanţi şi sӑ avem la noi ceva anti-inflamatoare pe care sӑ le luӑm imediat ce dӑm semne de inflamaţie, pentru cӑ se poate complica situaţia mai uşor decȃt vara. Mai degrabӑ sӑ facem exerciţii pentru masa muscularӑ primӑvara-vara şi sӑ ȋncercӑm sӑ ne odihnim mai mult toamna-iarna. Este interesant că vacanţa mare şi concediile sunt programate exact ȋn perioada de maximă activitate a creierului şi organismului ȋn general, ȋn timp ce şcoala si activitatea productivă ȋn general ȋn perioada de minimă activitate. Asta arată cât de documentaţi sunt cei care au girat ȋnvăţământul, ȋn general ȋn lume.