Tuesday, March 25, 2014

Noi suntem creativii sau informaţia din noi este creativӑ?


Ȋn ultimele postӑri am vorbit despre creativitate. Am arӑtat cum ea este legatӑ de informaţia rezidentӑ ȋn memorie şi cum recombinӑri ale acesteia duc la idei noi, procesul avȃnd se pare legӑturӑ cu fragmente de viruşi antici care au contribuit şi la evoluţia speciilor, inclusiv la evoluţia şi dezvoltarea creierului uman. Ȋn acest post o sӑ merg mai departe şi o sӑ arӑt cӑ creativitatea nu este ceva exclusiv uman ci apare ȋn orice formӑ de procesare a informaţiei. Chiar şi ȋn cele fӑrӑ viaţӑ.

Softul care inventeazӑ. StephenWolfram este un om de ştiinţӑ englez, care şi-a luat doctoratul ȋn fizica particulelor şi a dezvoltat ȋn anii ’80 un program de calculator care avea rolul de a simula diverse formule matematice. Acest program a fost denumit cellular automaton pentru ca opera automat asupra unor casute care pot fi numite si celule. Un cellular automaton are instrucţiunea de a schimba culoarea fiecӑrei cӑsuţe dintr-o grilӑ de cӑsuţe ȋn funcţie de culoarea cӑsuţei ȋnvecinate şi conform cu regula de programare. Cel mai frecvent rezultat este unul foarte simplu, de exemplu schimbarea culorii albe a cӑsuţei vecine ȋntr-una neagrӑ. Ȋn acest gen de transformare, culoarea care se atribuie unei cӑsuţe depinde doar de culoarea initial a acesteia şi de culoarea cӑsuţelor din stȃnga şi din dreapta ei (vezi figura). Astfel sunt posibile 3 combinaţii a 2 culori. Ȋnsӑ partea interesantӑ abia acum urmeazӑ. Wolfram a observat cӑ dacӑ lasӑ programul sӑ meargӑ suficient de mult timp apar tot felul de abateri spontane de la regula de programare datӑ de el. Majoritatea transformӑrilor care apar sunt neinteresante, rezultȃnd cӑsuţe de o singurӑ culoare sau patternuri gen tablӑ de şah. Wolfram a numit aceste reguli de transformare reguli din Clasa 1. Alte reguli de transformare care pot sӑ aparӑ sunt linii diagonale negre sau albe care rӑmȃn stabile, iar aceste reguli au fost numite Clasa 2. Regulile Clasa 3 sunt ceva mai interesante pentru cӑ produc figuri cu sens precum triunghiuri, care apar aleator din loc ȋn loc. Ȋnsӑ cu totul altceva sunt regulile din Clasa 4. Ele au declanşat un adevӑrat moment “A ha!”. Acestea produc patternuri complexe care nu se repetӑ, precum linii ȋn unghiuri diferite, aglomerӑri de triunghiuri şi alte configuraţii foarte complexe (vezi figura). Patternurile rezultate par sӑ aibӑ o anumitӑ ordine dar care nu este niciodatӑ complet previzibilӑ.  Dintre regulile Clasei 4 cea mai celebrӑ este Regula 110.

 



Ideile care se genereazӑ singure. De ce ar fi aceste ciudӑţenii IT interesante? Ţineţi minte cӑ am plecat de la un ȋnceput foarte simplu – o cӑsuţӑ neagrӑ ȋnconjuratӑ de cӑsuţe albe. Regula de programare presupune colorarea cӑsuţei alӑturate aşa cum apare ȋn regula din Clasa 1. Ei bine, de la o regulӑ aşa de simplӑ şi repetitivӑ ne-am aştepta la o urmare la fel de simplӑ şi repetitivӑ. Cu toate astea, apar douӑ rezultate surprinzӑtoare. Unul este cӑ brusc rӑsar elemente imprevizibile, care ignorӑ regula de programare, iar al doilea este cӑ aceste elemente imprevizibile nu sunt haotice, ci prezintӑ designuri cu sens, interesante şi complexe, ca şi cum ar fi fost create de o formӑ de inteligenţӑ. Reţinem ca idee faptul cӑ aceste devieri de la regula de programare apar dupӑ o vreme de rulare a programului, apar spontan şi creazӑ informaţie nouӑ, complexӑ, chiar  fascinantӑ din elemente simple, anterior folosite ȋn alt mod, dupӑ alte reguli de grupare. Şi acum legӑtura cu creierul. Se pare cӑ similar opereazӑ şi creierul cȃnd creazӑ informaţie nouӑ – sau ce numim creativitate. Cele mai deosebite, mai geniale idei au apӑrut dupӑ o perioadӑ de “incubaţie”, dupӑ ce autorul s-a documentat ȋn prealabil, şi-a tot bӑtut capul cu rezolvarea problemei iar dupӑ o vreme soluţia a apӑrut out of the blue, spontan, ȋn timp ce el fӑcea cu totul altceva. Din studiile de neuroştiinţe, aşa cum am arӑtat ȋn postarea trecutӑ, ideile creative rezultӑ din rearanjamente ale conexiunilor dintre neuroni, determinate de expunerea la informaţie nouӑ. Aceste rearanjamente apar nu imediat ci dupӑ o perioadӑ de zile sau chiar sӑptӑmȃni, sunt dependente de somn (mai ales de somnul de tip unde lente – slow wave sleep) iar atunci cȃnd se conştientizeazӑ asta se ȋntȃmplӑ indiferent de activitatea pe care o desfӑşoarӑ omul ȋn acel moment. Parcӑ ar veni din altӑ lume (de aici şi termenul de “geniu” care face trimitere la faptul cӑ omul este posedat sau pus ȋn legӑturӑ cu un duh).

Deci informaţia nouӑ (fie cӑ vorbim de patternuri vizuale sau de ideile unor savanţi sau artişti) se pare cӑ este creatӑ din recombinӑri ale informaţiei vechi, chiar a unora banale; procesul apare spontan dupӑ o perioadӑ de incubaţie; iar legea care ȋl guverneazӑ pare sӑ fie una universalӑ  care se manifestӑ la fel ȋn creier şi ȋn computer. Şi ȋn ambele cazuri nu depinde de noi. Pare cӑ vine dintr-o proprietate universalӑ a informaţiei.

3 comments:

  1. Mai recent, un alt model se adauga acestui model de creier=computer. Este mai "uman", si arata ca memoria functioneaza ca un mecanism universal, bazat pe un pattern narativ (Jerome Bruner). Dupa Bruner, computationismul si psihologia culturala nu au aceleasi analize, nici aceleasi perspective: primul se ocupa cu regulile formale si universale care dirijeaza gandirea, memoria, limbajul, rezolvarea problemelor, in timp ce psihologia culturala cauta sa inteleaga cum creaza oamenii, cum transforma si dau sens productiilor culturale. Bruner considera ca perspectiva computationista este interesanta, dar limitata, si ca exista pericolul sa fie un fel de "theory of everything", un model cu pretentie universala. Dar pentru moment, nimic nu permite sa tragem concluzia ca cele doua perspective sunt incompatibile. Ma gandesc la Joseph LeDoux, care vorbeste despre Eul sinaptic (ceea ce suntem si de ce), si ca asamblarea de neuroni este proprie fiecaruia. Lui LeDoux ii datoram recentele studii despre rolul amigdalei in memorie si emotii, el arata ca si pentru emotiile cele mai bazice, exista o influenta culturala. Eul nostru este codificat de sinapse, care lucreaza in retele, care fac parte dintr-un creier, care face parte dintr-un corp, care face parte dintr-o cultura (cam asa ceva, in romaneste).
    Cineva a pus un link pe Fb catre blogul dvs, si am citit cu interes aceste articole. Intamplator, este domeniul meu de interes, si ma ocup de el in cursurile pe care le propun, de altfel am pentru anul urmator un curs despre creativitate in noile societati tehnologice. Documentatia pe care o consult este practic exclusiv in engleza, foarte putin in franceza, lumea universitara anglo-saxona fiind extrem de activa in cercetare..
    Succes in continuare!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru comentariu si pentru interesul in blogul meu. Sa stiti ca neurostiintele nu spun ca creierul = computer, de fapt cele doua functioneaza foarte diferit. In aceasta postare am vrut doar sa prezint aceasta particularitate a softului cellular automata care trimite la ideea ca inteligenta tinde sa creeze informatie noua in mod spontan, chiar daca e vorba despre un soft si nu un creier. Va urez mult succces cu cursurile despre creativitate. Intradevar engleza a ajuns limba stiintei, chiar si francezii tot in engleza publica pt ca marile reviste de stiinta sunt in aceasta limba. Daca va pot fi de folos cu alte idei/materiale as fi foarte bucuros sa o fac.

      Delete
  2. Si eu va multumesc mult pentru raspuns si precizari. Personal, am o formatie in litere, cu un doctorat de literatura obtinut la Nice, dar intre timp, m-am orientat (din fericire...) spre gestiunea intreprinderilor, straduindu-ma sa ma formez si sa inteleg functionarea organizatiilor din perspectiva relatiilor umane. Prefer sa cred ca formatia mea umanista este un avantaj.. Psihologia m-a interesat intotdeauna, am studiat oricum in facultate, dar intre timp, lucrurile au evoluat frumos. Din pacate, stiti poate, in Franta psihanaliza continua sa detina puterea, tot ce tine de cognitiv-comportamental este privit oarecum cu condescendenta, si asta se reflecta in tot, cultura, organizare sociala, economie, etc.. De aceea eu sunt aici, lucrez aici, dar ma uit practic exclusiv spre lumea anglo-saxona, si uneori constat cu satisfactie ca in Romania perspectiva este mult mai deschisa spre ce se face actual pe plan mondial. Citesc, ma documentez, reflectez, ma entuziasmez, ma straduiesc sa inteleg si sa am discernamant (dar "laboratorul" este in US, trebuie sa recunoastem).
    Va multumesc pentru invitatia de a impartasi idei/materiale, ii voi da curs cu placere.

    ReplyDelete