De ce vorbele dor

Personalitate/Creier/Imunitate. “Oare ce o fi vrut să spună cu asta?”, “Îmi vine să intru in pămȃnt de ruşine!”, “Oare ce o fi găsit la ea şi nu am eu?”, “Nu pot să imi iau gȃndurile de la ce s-a intȃmplat”. Cu toţii ştim că unii oameni sunt mai atenţi şi sensibili la reacţiile celorlalţi iar alţii…mai puţin. Pe mulţi dintre noi ne deranjează in mod deosebit atunci cȃnd ni se reproşează ceva, cȃnd aflăm că cineva are o părere proastă despre noi sau il preferă pe altul in locul nostru. Iar de regulă oamenii care reacţionează in acest mod sunt aceiaşi care se stresează mai mult atunci cȃnd nu au controlul intr-o situaţie, tind să fie incordaţi in situaţii nefamiliare, sunt mai atenţi să nu greşească, şi tind să simtă mai acut sentimentul de vinovăţie. Îi putem identifica foarte uşor – sunt cei care se incruntă cȃnd sse concentrează la ceva. Oare leagă ceva toate aceste lucruri?  Există o trăsătură de personalitate care este răspunzătoare de acest pattern de lucruri? O cercetare realizată de noi şi care urmează a fi publicată in această vară, demonstrează că toate acestea sunt legate de o zonă anume din creier. Iar această zonă cuplează toate aceste stări şi sentimente de reacţiile sistemului imunitar.

 

Sensibil la vorbe = sensibil la boli. Studiul nostru a descoperit că oamenii care sunt mai sensibili la respingere socială şi la feedback negativ - ajungȃnd să nu se mai poată concentra la altceva in asemenea situaţii - au in sange o concentraţie mai mare a unei molecule din sistemul imunitar care se numeşte interleukina 6. Această moleculă este in mod natural mai crescută ca răspuns la inflamaţii. Doar că subiecţii studiului nostru nu prezentau nici un fel de inflamaţie sau boală . Şi nici nu fuseseră recent respinşi sau criticaţi de cineva. Şi atunci care ar fi explicaţia? Se pare că o anumită parte a creierului care se ocupă de relaţii sociale şi ataşamente este cuplată foarte strȃns cu sistemul imunitar, dar şi cu mecanismele durerii (dACC in imaginea de mai jos). Mai multe studii au arătat că in creier zona feedback-ului negativ se suprapune peste cea a perceperii durerii fizice. Iar atunci cȃnd această zonă se porneşte, creierul declanşează un răspuns al sistemului imunitar la fel ca atunci cȃnd suntem expuşi la traume fizice  şi trebuie să ne apărăm de infecţii şi inflamaţii.  Cu alte cuvinte, critica este tratată de creier la fel ca şi microbii. Iar creierul unor oamenii este construit in aşa fel incȃt mereu să stea in gardă, să ii ferească de pericole, inclusiv de microbi. E ca şi antivirusul de pe computer setat să aibă firewall. De unde această stranie cuplare intre sisteme. Puţini ştiu că sistemul imunitar s-a dezvoltat de fapt din gene provenite din sistemul nervos. Asta s-a intȃmplat cu 480 milioane de ani in urmă, odată cu apariţia primilor peşti cu fălci osoase. Genomul lor s-a dublat iar o parte dintre dublurile de gene astfel generate au primit un job diferit de ce făceau inainte – să creeze un sistem de tip nou. Ceea ce numim azi sistem imunitar. Avȃnd atȃtea in comun, cele două sisteme au rămas strȃns interconectate.

 

Cȃnd relaţiile ne imbolnăvesc. De ce este importantă această curiozitate a naturii? Problema este că sistemul imunitar al acestui model de oameni “sensibili” se află tot timpul turat la maxim iar orice fel de relaţii sociale care nu decurg cum trebuie il agită şi mai rău pȃnă la epuizare. Iar atunci cȃnd ar avea nevoie de el pentru a se apăra de boil, el are bateriile terminate. Asta pe lȃngă faptul că stresul dintr-o relaţie sau de la birou le produce o stare febrilă inexplicabilă, herpesuri sau probleme digestive. A fi in gardă este folositor, iţi poate salva viaţa, dar a fi mereu in gardă te poate imbolnăvi.  La fel, nu poţi trăi printre oameni dacă nu eşti atent la nevoile lor, la reacţiile lor, dacă nu ţii cont de părarea lor despre tine. Dar dacă asta devine prioritatea numărul 1 rişti să iţi compromiţi sistemul imunitar. Unele dintre bolile psihice – precum depresia – sunt asociate cu inflamaţii ale creierului iar stresul prelungit poate conduce la boli grave precum cancerul sau boli autoimune. De aceea medicamentele anti-inflamatoare sunt recomandate in lupa impotriva stresului dar şi a sentimentului de tristeţe ca urmare a faptului că cineva ne-a criticat sau ne-a părăsit.  Se ştie că dacă iţi moare partenerul de viaţă eşti mai expus la a face inflamaţii ale muşchiului inimii şi astfel să faci infarct.

Cȃnd se spune că mori de “inimă rea” nu inseamnă că sufletul care stă in inimă (după tradiţia populară) “iţi e otrăvit” ci că tristeţea iţi afectează organismul la fel cum o fac microbii.