Zona din creier unde lucrurile fac sens

Creierul corigent la psihologie. Oamenii tind să vadă funcţionarea creierului precum a unui briceag elveţian – fiecărei funcţii ii este designată o zonă specifică. La orele de psihologie se invaţă că există zone in creier desemnate special pentru fiecare proces psihic. Astfel, gȃndirea ar avea loc in lobul frontal, atenţia in cel parietal, percepţia vizuală in occipital, memoria in hipocamp şi emoţiile in amigdală. Tot mai multe studii din neuroştiinţe insă contestă acest mod de a organiza funcţiile creierului după modelul capitolelor din cartea de psihologie.

 

Zona din creier care ne dă sensul. În cadrul acestui curent “contestatar” se incadează şi studiul realizat de noi, pe care il prezint in continuare. Astfel, folosind RMN-ul, am vrut să verificăm unde in creier are loc procesarea unei figuri ambigue (vezi ca exemplu figura de mai sus), care l-a prima vedere nu spune nimic, dar care are informaţie cu sens ascunsă undeva in ea. De asemenea, am vrut să vedem prin ce diferă creierul oamenilor care sunt buni la a vedea sensul ascuns in aceste  figuri, de al celor care nu sunt buni. Spre surpriza unora, am descoperit că zonele din creier care ne ajută să descifrăm o imagine ambiguă nu sunt cele responsabile de văz sau de analiză raţională, ci sunt cele care in mod tradiţional sunt considerate ca “sediul memoriei” – adică hipocampul şi alte structuri cu care se invecinează.  Cei buni la a vedea sensul reuşesc să işi activeze hipocampul in timp ce ceilalţi nu. Hipocampul este o structură de forma unui căluţ de mare (in greacă hippocampus inseamnă cal de mare) aflată inăuntrul creierului in dreptul urechii.

 

Cauza anxietăţii. Deci hipocampul nu este doar un “sediu al memoriei” ci este implicat şi in felul in care percepem lumea din jur, fiind fundamental in modul in care  dăm sens lucrurilor, mai ales in situaţii ambigue, interpretabile. Alte studii găsiseră că această zonă din creier – care este strȃns legată de amigdală – este afectată la oamenii anxioşi. Iar aceşti oameni se ştie că se simt inconfortabil in situaţii noi, nefamiliare, de incertitudine, in care nu primesc feedback, sau nu ştiu ce s-a intȃmplat cu ceva important. Aceste situaţii le declanşează anxietate. Se pare că această reacţie anxioasă este dată şi de incapacitatea creierului de a descifra aceste situaţii, de a vedea sensul şi a le transforma in ceva controlabil.

 

 

Grădiniţa de neuroni. La ce ar folosi asemenea descoperiri? Se ştie că hipocampul este una dintre puţinele zone din creier unde apar neuroni noi, pe tot parcursul vieţii (vezi procesul in imaginea de mai sus). Acest proces este insă foarte accentuat in copilărie. Iar de generarea acestor noi neuroni depinde abilitatea noastră de a ne proteja de anxietate şi stres. De asemenea, generarea de noi neuroni se ştie că este stimulată de expunerea la nou, de explorare, de interacţiunea cu persoane necunoscute. Aşadar, dacă aveţi un copil timid, fricos, cel mai bun medicament este să il expuneţi la nou, la interacţiuni cu străinii, să il incurajaţi să exploreze, să se orienteze singur, să improvizeze instrumente cu care să se descurce in situatii noi, să interpreteze sensul lumii necunoscute din jur. Acest sfat nu este doar pentru copii. Şi la adulţi se aplică aceeasi reţetă. Un stil de viaţă plin de rutine şi obişnuinţe vă predispune la a fi mai stresaţi atunci cȃnd vă confruntaţi cu noul, cu schimbarea, cu lucrurile diferite. Antrenaţi-vă hipocampul şi vă veţi bucura de avantajele noilor neuroni.