Friday, November 9, 2012

Aliens - Episode 1

Toamna suntem bombardaţi de reclame la tot felul de suplimenţi alimentari care ne cresc imunitatea. De la alge şi fructe până la propolis ni se recomandă atâtea reţete că te şi miri cum de e posibil să stăm prost cu imunitatea din moment ce aproape tot ce e în jur ne face bine. Puţini însă ştiu ce este IMUNITATEA sau sistemul imunitar.
Memoria imunitară. Nu avem de fapt un sistem imunitar ci două: unul înnăscut şi unul dobândit (sau “adaptativ”). Primul se formează când fătul e în burta mamei, iar diverse molecule (numite imunoglobuline) trec prin placentă din sângele mamei în organismul fătului. Cu acest nivel imunitar ne naştem. Doar că el este insuficient. Este nevoie de unul mai “deştept” care să şi înveţe care sunt pericolele din jur şi să se adapteze la ele. Acest sistem dobândit începe să se formeze imediat după naştere ca urmare a contactului cu pielea mamei şi cu laptele matern. Astfel intră în organism milioane de bacterii care ajung să populeze gura, nasul, gâtul, stomacul şi intestinele. Aceste bacterii sunt cele care conduc la formarea sistemului imunitar adaptativ, care se definitivează cu ajutorul vaccinurilor şi al bolilor copilăriei. Astfel, el învaţă care sunt provocările din mediul în care trăim şi dezvoltă reţete de apărare pe care le “memorează” producând anticorpi de fiecare dată când este cazul.
Duce măgaru’ nu ştie ce duce…Noi avem o imagine greşită privind organismul uman, imagine întărită şi de reclamele la diverşi detergenţi şi săpunuri care “elimină 99% dintre bacterii” şi ne lasă curaţi. Adevărul este că noi suntem un fel de autobuz care transportă şi hrăneşte o groază de organisme. Avem pe noi şi mai ales înăuntru nostru de 10 ori mai multe celule străine decât celule proprii – majoritatea bacterii. În intestinul nostru trăiesc 500 de specii de bacterii. Şi asta este esenţial pentru noi. Fără ele nu ne-am putea hrăni şi nu ne-am putea apăra de viruşi şi microbi. Practic suntem condamnaţi la o simbioză cu aceste organisme şi chiar trebuie să avem grijă de ele dacă vrem să fim sănătoşi. Poate suna şocant, dar aceste bacterii nu ne controlează doar digestia ci inclusiv creierul. Ele controlează circa 40 de gene din creier! Gene care dictează felul în care ne mişcăm, răspundem la stres sau simţim anxietatea. Dacă avem grijă de ele şi ele au grijă de felul cum ne merge creierul. Puţini ştiu că consumul de Lactobacillus rhamnosus (pe care o găsim în lactate) influenţează procesul de inhibiţie (adică inversul excitaţiei) în creier, combătând depresia şi anxietatea.
Născut în zodia peştilor. Cum de am ajuns să fim controlaţi de bacterii? Simplu – de la mâncare. Studiile au demonstrat că ceea ce mâncăm ajunge să ne controleze genele. Mâncarea se descompune în stomac şi intestine unde eliberează fragmente de ARN (numite microARN). Acestea au puterea de a controla gene, în special oprindu-le funcţionarea. De aici şi efectul anti-cancerigen al unor alimente. microARN-ul eliberat de ele opreşte genele care au luat—o razna în unele celule unde acestea produc creştere necontrolată – adică tumori. Aşa cum am spus, mâncarea  e răspunzătoare de apariţia aşa-numitului sistem imunitar dobândit. Povestea este foarte veche, începe acum 450 milioane de ani, pe vremea primilor peşti cu fălci osoase. Felul de hrănire al acestora s-a schimbat datorită “dotărilor” noi, dar au apărut probleme cu digestia noii hrane. Soluţia au fost bacteriile. Ele puteau ajuta la digestie dar era riscant să le ţină în ei pentru că provocau infecţii. Şi nu peştii au găsit soluţia, ci bacteriile. De fapt nu ele propriu-zis, ci viruşii care le colonizează. Bacteriile sunt toate purtătoare de viruşi. Aşa ajungem şi noi să facem viroze, nu luând virusul direct ci înghiţind bacteriile care îl poartă. Asta pentru că viruşii nu pot trăi de capul lor, ci doar în alte organisme. Sunt fiinţe simbiote. Şi pentru că depind de alţii în permanenţă, au inventat metode de simbioză. În cazul peştilor de care vorbeam, ei au găsit o soluţie foarte costisitoare, au investit masiv, dar rezultatul a fost unul semnificativ. Ce au făcut? Au dublat pur şi simplu numărul genelor acelor peşti, generând copii ale genelor existente (Da, viruşii au această putere. Am vorbit într-un post anterior că jumătate din genele umane au fost create de viruşi). Doar că aceste copii nu erau identice. Unele gene noi aveau funcţii mai specializate ale genelor vechi iar altele aveau funcţii complet noi. Genele din sistemul nervos al acelor peşti primitivi au fost folosite pentru a crea sistemul imunitar dobândit (sau adaptativ). Iar funcţia acestuia era de a gestiona simbioza cu bacteriile din stomac şi intestin. Ele erau izolate doar în sistemul digestiv, primeau hrană şi generau energie cu care trăiau viruşii, dar şi peştii. Dacă evadau din sistemul digestiv erau atacate de sistemul imunitar. Deci Matrix-ul nu este o idee SF umană….
Creierul din burtă. Şi cum aceste gene iniţial aveau funcţii în creier, aceste funcţii se regăsesc şi în sistemul digestiv. Puţini ştiu că noi avem şi un sistem nervos al intestinului. Se numeşte sistem nervos enteric. Sistemul nervos enteric furnizează informaţii organismului privind mişcări ale tubului digestiv (contracţii, dilatări) şi schimbări chimice. De asemenea, el controlează circulaţia sangvină în intestin şi secreţia de fluide. El conţine 100 milioane de neuroni (cam câţi sunt într-un creier de şobolan), mai mulţi decât avem în şira spinării. Aceştia sunt de cel puţin 14 tipuri şi folosesc toţi neurotransmiţătorii pe care îi foloseste şi creierul. În plus pe lângă digestie, neuronii enterici folosesc neurotransmitători precum catecolaminele şi acetilcolina pentru a regla răspunsul imunitar faţă de bacteriile din intestine. 95 % din neurotransmiţătorul serotonină este găzduită în intestine unde porneşte secreţia enzimelor digestive şi mişcările peristaltice. Iar în creier ea reglează emoţiile. De fiecare dată când ne simţim deprimaţi sau irascibili, nivelul de serotonină este scăzut. Iar ea se sintetizează dintr-un aminoacid numit triptofan, pe care îl luăm din alimente. Deci sistemul nervos enteric are rol de control asupra a ce intră în organism prin aparatul digestiv şi funcţionează mână în mână cu sistemul imunitar adaptativ, fraţi fiind produşi din gene provenite din sistemul nervos central.
 Nervul fluturaşilor. Deşi este un creier exilat, sistemul nervos enteric este totuşi legat de fratele mai mare – creierul din cap – printr-un nerv numit nervul vag. Nervul vag este parte din aşa-numitul sistem nervos vegetativ (da, avem şi aşa ceva, un fel de frate vitreg al sistemului nervos central, care gestionează organe precum inima, plămânii şi vasele de sânge). 90% din fibrele nervului vag poartă informaţii de la intestine la creier. Senzaţiile de “fluturaşi în stomac” pe care le simţim când suntem emoţionati sunt cauzate de hormonii de stres eliberaţi de sistemul nervos vegetativ în situaţia de “fugă sau luptă”. Stresul suprastimulează şi nervul vag din esofag cauzând senzaţia de “strângere de gât” sau durere în capul pieptului. Cam tot ce înseamnă emoţie are legătură cu aceste sisteme, majoritatea oamenilor care suferă de anxietate sau depresie având alterată funcţia gastro—intestinală iar stresul cronic din copilărie se ştie că produce tulburări intestinale la om când acesta ajunge la maturitate.
Filosofii au delimitat întotdeauna mintea de corp iar psihologii au încercat întotdeauna să se separe de medici. Realitatea însă de multe ori contrazice gândirea umană, de regulă superficială, subiectivă şi limitată. Nu vom ajunge să aflăm cine suntem cu adevărat făcând meditaţii izolaţi într-o peşteră ci studiind maşinăria complicată din interiorul nostru.

3 comments:

  1. Foarte interesant post-ul, unele informatii sunt complet noi pentru mine! Am citit de mai multe ori si tot mai sunt locuri unde se rupe filmul. Mai citesc si maine, acum merg sa beau niste detergent. :-)

    ReplyDelete
  2. Care este diferenta dintre bacteriile si virusurile bune si cele care ne pun in pericol viata (Helicobacter pilory, Paplioma virus etc.)?

    ReplyDelete
  3. Diferenta este ca unele bacterii sunt croite ca sa fie compatibile cu organismul uman iar altele nu. De-a lungul evolutiei unele au fost acceptate de organism si fac parte din fauna simbiota cu care traim, organismul nu le mai respinge. In ce priveste virusii, ei sunt toti rai daca vin de afara. Doar ca fata de unii am dobandit imunitate. Insa avem si virusi care au devenit parte din noi, se numesc HERVs si nu mai ataca organismul, ci fie sunt inofensivi fie ajuta la procese din organism, cum ar fi invatarea de exemplu.

    ReplyDelete